Pentru prima dată de la invazia din Ucraina, Rusia a ameninţat direct că va opri livrările de gaz spre Europa prin conducta Nord Stream 1, care asigură aproximativ 60 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, din Rusia spre Germania, redistribuiți apoi spre Europa.
Decizia care ar putea Rusia la pământ: Patru moduri în care UE poate spune ”pas” gazului rusesc
Potrivit Fortune, prețurile energiei europene au crescut vertiginos de când Vladimir Putin a ordonat o invadarea Ucrainei, din cauza temerilor că războiul ar putea perturba aprovizionarea. Confruntându-se deja cu costuri uriașe în țările lor (prețurile energiei au crescut cu 54% înainte de începerea războiulu) liderii UE au evitat să sancționeze exporturile rusești de energie.
Dar, pe măsură ce Rusia amenință acum că va opri robinetul gazelor, blocul comunitar începe să realizeze importanța desprinderii de gazul rusesc.
Săptămâna trecută, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a stabilit cum poate UE să facă asta, într-un plan în 10 puncte pentru reducerea la jumătate a importurilor de gaze rusești într-un an. Iată patru dintre cele mai importante recomandări:
1. Contractele trebuie lăsate să expire
Potrivit AIE, contractele care acoperă 12% din importurile de gaze furnizate Gazprom vor expira în acest an. Până la sfârșitul deceniului, contractele de 40 de miliarde de metri cubi ale importurilor de gaze rusești vor expira.
„Acest lucru oferă UE o fereastră clară de oportunitate pe termen scurt de a-și diversifica în mod semnificativ livrările de gaze și contractele cu alte surse”, spune AIE.
Germania, unul dintre cei mai mari clienți ai Rusiei, a luat deja măsuri pentru a reduce viitoarele importuri. Cancelarul Olaf Scholz a oprit luna trecută procesul de aprobare pentru a doua conductă de gaz, Nord Stream 2. Dar Germania și multe alte țări europene nu sunt încă pregătite să renunțe la gazul rusesc.
Scholz a admis că petrolul și gazele rusești au o „importanță esențială” pentru economia europeană. Dacă UE renunță la gazul rusesc, va trebui să găsească înlocuitori.
2. Creșterea importurilor de gaz natural lichefiat
Gazul natural lichefiat (GNL) poate fi un înlocuitor, dar unul imperfect. UE va avea nevoie de timp să intensifice transporturile de GNL și, odată livrat, gazul lichefiat trebuie „regazeificat” pentru utilizare. Acești pași suplimentari pot face din GNL o opțiune mai costisitoare și mai puțin previzibilă. Prețurile GNL, care se comercializează la nivel global, tind să fluctueze mai mult decât contractele de gaze prin conducte, care sunt negociate pe termen determinat, între furnizor și cumpărător. Trecerea UE la GNL va provoca probabil un alt șoc al prețurilor.
3. Trecerea la energie nucleară
Potrivit AIE, producția de energie eoliană și solară în UE urmează să se extindă cu 15% în acest an, comparativ cu 2021. AIE se așteaptă la o creștere a energiei regenerabile pentru a reduce cele 3 miliarde de metri cubi din importurile de gaze rusești. Energia nucleară va trebui să revină și ea, deși nu toți membrii UE acceptă ideea. Germania și-a stabilit deja un obiectiv de eliminare treptată a producției de energie nucleară. Mai multe reactoare nucleare vor fi repuse în funcțiune în acest an, după ce au fost închise pentru controale regulate de siguranță în 2021. Între timp, cinci centrale nucleare europene sunt programate să se închidă până la sfârșitul anului 2023. Menținerea centralelor nucleare deschise ar compensa 12 miliarde de metri cubi de importurile anuale de gaze.
4. Protejarea consumatorilor
Indiferent de modul în care UE decide să-și reducă dependența de gazul rusesc, costurile energetice pentru consumatori vor crește. AIE spune că UE este deja pe cale să aloce 60 de miliarde de dolari, în subvenții, pentru a proteja consumatorii de impactul costurilor ridicate la gaze. Dar, spune AIE, UE ar trebui să aloce, în total, 200 de miliarde de dolari.
O parte din aceste fonduri suplimentare ar putea fi adunate prin creșterea taxelor asupra furnizorilor de utilități, care vor avea profituri uriașe din cauza costurilor mai mari, spune AIE, care notează că „măsuri de impozitare a profiturilor au fost deja adoptate în Italia și România”.