În prima jumătate a anului 2010, acţiunile chineze le-au adus investitorilor perderi semnificative. Slaba evoluţie a cursurilor pare să nu se potrivească însă creşterii economice pronunţate.
Să vorbim de un fenomen de „bubble“ în China, aşa cum fac unii observatori ai pieţei, este în opinia noastră o mare exagerare. Acest lucru este valabil şi pentru economie, şi pentru piaţa de capital. Indicele acţiunilor este cu 50% sub nivelurile-record înregistrate anterior, însă din punct de vedere fundamental acţiunile nu pot fi socotite nici ieftine, nici supraevaluate. În ceea ce priveşte piaţa imobiliară, pot fi observate exagerări importante pentru multe segmente. Banca centrală şi guvernul contribuie deja semnificativ la această situaţie, prin restricţiile aplicate creditării imobiliare şi prin creşterea rezervei obligatorii pentru bănci. Aceşti paşi şi posibilitatea unor măsuri similare viitoare au alimentat îngrijorările legate de o scădere marcantă a creşterii economice. Adăugând problemele economice venite din partea zonei euro, cu o puternică depreciere a monedei europene, vorbim de factori care influenţează negativ exporturile Chinei. Şi într-adevăr, principalii indicatori economici relevă că punctul maxim al redresării economice a fost depăşit.
Problema salariilor este foarte puţin luată în seamă, iar impactul acesteia este supraestimat. Sinuciderile şi protestele pentru salarii mai mari nu se limitează la gigantul de componente electronice „Foxconn“ (care produce inclusiv pentru Apple şi Dell), ci au devenit un fenomen de masă. Salariile mai mari vor determina creşterea achiziţionării produselor interne, un fenomen în interesul liderilor de la Beijing, care vor reduce astfel dependenţa puternică a Chinei faţă de exporturi. Totuşi, acest fenomen pune în pericol principalul element care a stat la baza recentei creşteri economice, şi anume volumul mare de forţă de muncă ieftină. Având în vedere marjele de profit foarte mici, acest fenomen va însemna sfârşitul pentru foarte multe companii exportatoare şi, în consecinţă, pierderea multor locuri de muncă şi alte tensiuni sociale. Nu există o alternativă viabilă pentru acest lucru. Dacă şi cât de bine va reuşi această transformare rămâne un subiect deschis, având o importanţă economică globală. Raiffeisen Capital Management consideră că perspectivele economice ale Chinei pe termen lung rămân optimiste. Pentru următoarele douăsprezece luni, potenţialul de creştere este însă destul de limitat.
Principalii indicatori economici relevă faptul că punctul maxim al redresării economice a fost depăşit.
Gerhard Aigner, general manager, Raiffeisen Capital Management Viena
