Haosul provocat de noul coronavirus la nivel mondial a adus în discuție și o altă temă, pe lângă cea a virusului: este cumva sfârșitul globalismului? Tema are logică în condițiile în care în primă fază pare că statele sunt pe cont propriu în această furtună, ajutoarele internaționale funcționând mai degrabă prin relații directe între națiuni și nu coordonate prin organisme internaționale. Cu toate acestea, în spatele ușilor închise se dezbate și un alt plan: un Guvern mondial.
Tema a fost adusă în spațiul public de un fost premier britanic, care a condus executiv Marea Britanie în timpul crizei economice din 2008. Laburistul Gordon Brown i-a urmat la putere lui Tony Blair, cel care a condus guvernul de la Londra mai bine de un deceniu, și a ocupat biroul din Downing Street 10 din 2007 până în 2010, când puterea a fost preluată de conservatorii lui David Cameron.
Brown este cel care în precedenta criza a condus o ședintă a G20, care cuprinde liderii celor mai puternice țări din lume, în care și-a impus viziunea: trebuie salvate băncile. La vremea respectivă viziunea sa nu era foarte populară întrucât criza chiar de la bănci pornise, dar premierul de atunci al Marii Britanii a reușit să convingă liderii mondială de soluția sa și se pare că istoria i-a dat dreptate: până la începutul lui 2010, adică în doar un an, marile economii și-au revenit din recesiune.
Gordon Brown a cerut liderilor mondiali să creeze o formă temporară de guvernare globală pentru a aborda cele două crize medicale și economice cauzate de pandemia Covid-19.
Fostul prim-ministru al Marii Britanii, care a fost în centrul eforturilor internaționale de a combate impactul crizei economice din 2008, a declarat că este nevoie de un Guvern care să implice lideri mondiali, experți în sănătate și șefi de organizații internaționale care ar avea puteri executive pentru a coordona acțiunile.
Trebuie coordonare globală
„Acesta nu este un lucru care poate fi tratat într-o țară”, a spus el. „Trebuie să existe un răspuns global coordonat.”
Brown a spus că actuala criză este diferită de cea din 2008: „Aceea a fost o problemă economică care avea cauze economice și avea o soluție economică. Aceasta este, în primul rând, o urgență medicală și trebuie să fie luate măsuri comune pentru a face față acestui lucru. Dar cu cât interveniți mai mult pentru a face față situațiilor de urgență medicală, cu atât puneți economii în pericol. ”
În timpul crizei financiare, Brown a convins alți lideri mondiali de necesitatea salvării băncilor și apoi a găzduit o întâlnire a G20 la Londra, care a venit cu un pachet de salvare de 1100 de miliarde de dolari.
Brown susține că are șanse în planul său
În ciuda politicii „Trump America” a lui Donald Trump, el a spus că este încă posibil să obțină sprijin pentru un organism de urgență cu puteri executive.
Brown a spus că Guvernul mondial propus va lupta împotriva crizei pe două fronturi. Ar trebui să fie nevoie de un efort coordonat pentru a găsi un vaccin și pentru a organiza producția, achiziția și a preveni răspândirea bolii.
Multe țări au anunțat pachete economice în ultimele două săptămâni, dar Brown a declarat că un Executiv mondial ar putea: să se asigure că eforturile băncilor centrale sunt coordonate; să ia măsuri pentru a preveni retragerea record de capital din economiile de piață emergente; și să fie de acord o abordare comună a utilizării cheltuielilor guvernamentale pentru a stimula creșterea economică.
Brown a spus că a existat rezistență în 2008 la utilizarea G20 ca vehicul pentru combaterea crizei financiare, dar că ar trebui să fie clar pentru liderii mondiali că nu există posibilitatea unei abordări prin care fiecare stat să funcționeze singur.
„Avem nevoie de un fel de centru de comandă”, a spus Brown. „Dacă aș face-o din nou, aș face G20 o organizație mai largă, deoarece în circumstanțele actuale trebuie să ascultați țările cele mai afectate, țările care fac diferența și țările în care există potențialul unui masiv numărul de persoane care vor fi afectate – cum ar fi cele din Africa. ”
De asemenea, Brown a spus că Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional au avut nevoie de o creștere a puterii lor financiare pentru a face față impactului crizei asupra țărilor cu venituri mici și mijlocii.
