Liderii NATO se vor reuni la Vilnius, marțea și miercurea viitoare, acolo unde vor adopta noile planuri militare regionale și vor discuta despre creșterea investițiilor în apărare, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.

În cadrul unui briefing de presă susținut, luni, la sediul Alianței Nord Atlantice de la Bruxelles, președintele Comitetului Militar al NATO, Rob Bauer, a făcut o scurtă prezentare a deciziilor care urmează a fi luate la summitul de la Vilnius ce va avea loc săpămâna viitoare.

Este nevoie de bani mai mulți

Aproximativ 40.000 de militari sunt în așteptare din Estonia, în nord, până în România, la Marea Neagră. Aproximativ 100 de aeronave patrulează pe cer în fiecare zi și un total de 27 de nave de război operează în Marea Baltică și Marea Mediterană. Iar aceste forțe vor crește.

În ceea ce privește noile planuri militare ale NATO, Bauer a subliniat că summitul de la Vilnius marchează debutul unui proces îndelungat de transpunere a deciziilor.

„Trebuie să ne facem datoria – ca să obținem un număr mai mare de trupe cu un nivel de pregătire mai ridicat, trebuie să ne antrenăm conform planurilor, trebuie să achiziționăm capabilitățile de care avem nevoie (…), iar toate acestea vor lua timp”, a întărit oficialul.

Punerea în aplicare a planurilor presupune de la creșterea recrutărilor până la garantarea unei producții optime de arme și muniții – toate alături de și mai multe resurse destinate apărării.

„Avem nevoie de mai mulți bani, de banii tuturor, pentru a plăti pentru acestea“, a mai afirmat Bauer. În ceea ce privește trupele cu un nivel foarte ridicat de reacție, NATO trebuie să se asigure că „statele dispun de mecanisme pentru a crește numărul persoanelor care să se alăture forțelor armate“.

Lucruri complicate în Marea Neagră

Rob Bauer a declarat că cele trei planuri regionale vor fi aprobate cu această ocazie.

1. ​​Planul Regional „Nord” și spațiul Atlantic, care va fi condus de Joint Force Command Norfolk, aflat în Statele Unite.

2. Planul Regional „Central“ care este comandat de la Brunssum în Țările de Jos, care este practic Marea Baltică până în Alpi.

3. Planul Regional „Sud-Est” comandat de la Napoli, și care privește Marea Mediterană și Marea Neagră.

Planul Regional Sud-Est este de interes crucial pentru România. Potrivit acestei structuri, țara noastră va trebui să aprofundeze cooperarea regională cu statele din zona Mării Negre, o adevărată provocare pentru București, date fiind rezultatele relativ modeste obținute până în prezent.

Spre deosebire de zona Mării Baltice, unde „cu cinci submarine putem închide Marea Baltică”, așa cum explica, pentru Reuters, comandantul primei flotile de submarine a Suediei, în zona Mării Negre lucrurile sunt mult mai complicate.

După cum remarca și fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul în rezervă Ben Hodges, „Turcia nu are încredere în Vest, Bulgaria nu are capabilități, iar România se teme să acționeze singură”.

Cooperare deficitară

La nivel diplomatic, cooperarea statelor din zona Mării Negre este deficitară, fiecare stat din regiune având agenda sa proprie, mai spune generalul american.

”România și Bulgaria cooperează insuficient, Turcia vrea să aibă inițiativa în Marea Neagră și nu face pași în direcția cooperării, iar Georgia merge în direcția greșită”, declara Ben Hodges.

Potrivit lui Rob Bauer, planurile detaliază ce trebuie făcut și care sunt necesitățile în toate domeniile – spațial, cibernetic, terestru, maritim și aerian – pentru a putea răspunde eficient amenințărilor Rusiei și grupărilor teroriste.

Potrivit lui Bauer, Planurile regionale sunt calibrate pentru capacitățile militare pe care Rusia le deținea înainte de războiul din Ucraina, estimările fiind că rușii au o capacitate ridicată de a se regenera, ”așa cum au arătat în istorie de atâtea ori“.

„După Vilnius începe munca adevărată, pentru că la Vilnius vom fi de acord, liderii vor fi de acord cu acele planuri la structura forțelor la aranjamentele de comandă și control. Apoi trebuie să mergem și să ne facem munca pentru a ajunge la un număr mai mare de forțe cu (un nivel) de pregătire mai ridicat.

Nu se face peste noapte. Este vorba despre recrutarea mai multor oameni, antrenament, este vorba despre exerciții. Este vorba despre construirea stocurilor, din nou, este vorba despre construirea de formațiuni, cumpărarea de echipamente, vorbim din nou și despre capacitatea de producție”, a explicat Rob Bauer.