Cele mai dure critici la adresa războiului din Ucraina vin tocmai de la cei însărcinați să lupte pentru Rusia. Atacurile lansate de unii dintre oamenii care sunt în prima linie arată că în rândul elitei Rusiei au loc lupte tot mai mari, pe fondul eșecurilor forțelor ruse pe câmpul de luptă, susține publicația americană.
La un an de la invadarea Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin nu vrea să pună capăt războiului, în ciuda pierderilor mari suferite, arată o analiză publicată de Foreign Policy.com.
În cel mai recent discurs, președintele nu a spus nimic despre ”operațiunea militară specială”, care trebuia să se încheie rapid și să culmineze cu prăbușirea regimului de la Kiev. În schimb, le-a spus conaționalilor săi să se pregătească pentru un drum lung. Elita rusă și parlamentarii prezenți la eveniment au aplaudat în picioare când Putin s-a referit la regiunile Donețk, Herson, Lugansk și Zaporojie, ca fiind teritoriu al Rusiei.
El a omis, însă, detalii importante, cum ar fi faptul că forțele ruse au fost obligate să se retragă din Herson, iar acum înregistrează cel mai mare număr de morți de la începutul războiului. Nu este clar câți dintre cei prezenți au luat ca bun argumentul lui Vladimir Putin despre victoria Rusiei. Este însă incontestabil că recentele critici la adresa războiului, făcute chiar de cei care luptă pe front, sunt din ce în ce mai puternice.
Atacuri care echivalează cu o critică directă la adresa lui Putin
Majoritatea criticilor vin de la cei care cred că Putin și armata lui nu au continuat războiul în mod decisiv sau suficient de eficient. Acești critici tind să fie aliați ai lui Putin, iar comentariile lor echivalează cu o miză aruncată în joc pentru o mai mare influență în stat. Ei se dau drept strategi mai buni decât generalii ruși, dar unele voci sugerează că atacurile lor echivalează cu o critică indirectă la adresa lui Putin însuși.
Evgheni Prigojin, șeful grupului de mercenari Wagner, Ramzan Kadîrov, brutalul lider cecen și Igor Girkin, cunoscut drept „Igor cel Groaznic” pentru masacrarea musulmanilor bosniaci și acuzat că a doborât zborul Malaysia Airlines MH17 deasupra Ucrainei, au criticat, pe față, armata rusă. Toși sunt mânați de ambiții personale, dar opiniile lor reflectă recunoașterea, în rândul rușilor însărcinați să lupte în Ucraina, a modului în care invazia nu a decurs conform planului.
Prigojin a declarat public că ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, şi şeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, au oprit în mod deliberat furnizarea de muniţie către Grupul Wagner, care lupta în Bahmut, acuzându-i de trădare. El a acuzat armata rusă că își asumă meritul pentru progresele făcute de merecenarii Grupului Wagner în orașul Soledar – primul succes rusesc din ultimele câteva luni.
O cascadorie politică la care Kremlinul nu s-a gândit
La o zi după aceste critici, mercenarilor li s-a trimis muniția cerută de Prigojin și, potrivit unor rapoarte, Ministerul Apărării a fost forțat să salute public „curajul” grupului paramilitar. Unii experți din Rusia au declarat pentru FP că Prigojin s-a simțit, în ultima vreme, un om indispensabil pentru Putin, mai ales după eșecul forțelor ruse în Ucraina. El s-a prezentat drept un adevărat erou al războiului, fiind conștient că Putin are nevoie de el, mai mult ca niciodată. Joana de Deus Pereira, cercetător senior la Royal United Services Institute-European, a subliniat abordarea unică a lui Prigojin.
„El face ceea ce nimeni din cercurile înalte nu a făcut încă”, apreciază ea. „El vizitează morții, răniții și se comportă ca un politician. Prigojin nu face doar treaba murdară pe câmpul de luptă, ci se prezintă și ca un erou național în timpul războiului. Este o cascadorie politică la care nu cred că s-a gândit Kremlinul. Vrea să-și sporească influența politică și să intre la Kremlin. Elita nu va accepta niciodată asta”, a subliniat aceasta.
Deși Prigojin nu este o amenințare directă pentru Putin în acest moment, popularitatea lui crescândă a provocat îngrijorare la Moscova. „Este o perioadă de incertitudine acută”, a spus ea. „Oamenii aflați la cârma puterii ar putea pierde războiul. Atunci s-ar putea ajunge la întrebarea ”cine este liderul mai popular, care a făcut mai mult în acest război?”, adaugă aceasta.
„Vrea să jefuiască teritoriile ocupate”
Nici Kadîrov, liderul cecen, nu caută, deocamdată, să-l înlocuiască pe Putin, dar a pus sub semnul întrebării perspicacitatea președintelui, sugerând că Putin nu are imaginea exactă a realității din Ucraina. „Dacă astăzi sau mâine nu se fac schimbări de strategie, voi fi obligat să vorbesc cu șefii ministerului Apărării și conducerea țării pentru a le explica situația reală de pe teren”, a spus Kadîrov într-un mesaj audio postat pe canalul Telegram. Experții spun că Ramzan Kadîrov, care conduce Cecenia, o republică rusă din Caucaz, este un atu imens pentru Rusia.
Delegații cecene au fost trimise în regiunile ocupate din Ucraina, aparent pentru a ajuta la transformarea structurilor de stat ucrainene în unele rusești, dar și pentru a folosi expertiza lui Kadîrov în suprimarea protestelor. Katerina Stepanenko, analist rus la Institutul pentru Studiul Războiului, a declarat că liderul cecen este mânat mai mult de interese de afaceri: „Vrea să jefuiască teritoriile ocupate.
Avem informații conform cărora unele persoane afiliate lui au confiscat fabrici din Mariupol”. Deus Pereira este de acord, spunând că liderul cecen dorește să-și extindă influența și să ajungă șef în zonele ocupate. La rândul său, Igor Girkin, un veteran al armatei ruse și fost ministru al Apărării al autoproclamatei Republici Populare Donețk, a revendicat meritul pentru cucerirea Crimeei de către Rusia, spunând că a fost declanșată de atacul său din 2014 asupra orașului ucrainean Sloviansk. Experții susțin că Girkin crede acum că Putin s-a oprit și ar fi trebuit să impună o mobilizare completă.
Oricare dintre cei trei de mai sus ar fi putut să dispară în mod misterios, așa cum s-a întâmplat cu alți critici înaintea lor. Dar atacarea ministrului Apărării și a șefului armatei nu este, încă, considerată o infracțiune capitală. Cu toate acestea, criticile lor arată lupte interne tot mai mari în rândul elitei Rusiei, după eșecurile din Ucraina.