Dorinel Umbrărescu este în punctul de a cumpăra în totalitate acțiunile la combinatul siderurgic din Oțelu Roșu
Dorinel Umbrărescu, unul dintre cei mai influenți antreprenori în construcții de autostrăzi din România, este pe cale să achiziționeze întreaga participație de acțiuni la combinatul siderurgic din Oțelu Roșu, județul Caraș-Severin.
Acest combinat are o tradiție de peste 220 de ani în domeniul siderurgiei.
Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL (LDME), compania care deține pachetul majoritar, a intrat în faliment la sfârșitul lunii iulie. Lichidatorul judiciar vrea să supună adunării creditorilor vânzarea în bloc a activelor combinatului prin licitație publică.
Dorinel Umbrărescu este așteptat să participe și este considerat principalul favorit pentru câștigarea licitației.
Societatea deținută de familia Umbrărescu a achiziționat creanțele în valoare de peste 2,7 milioane lei ale Moldmetal Trading SRL și MMS Minerals & Metals Solutions SRL.
Aceste firme activează în trading și distribuție de produse metalurgice și ciment în România și vând, printre altele, deșeuri metalice feroase către Uzina Metalurgică Moldovenească de la Rîbnița, din Transnistria, controlată de regimul separatist de la Tiraspol, conform informațiilor oferite de Profit.ro.
Dorinel Umbrărescu intenționează să redeschidă combinatul de la Oțelu Roșu
Complexul de la Oțelu Roșu a fost evaluat la 28,19 milioane de euro. Dintre aceasta sumă, construcțiile reprezintă mai mult de 72 de milioane de lei, echipamentele tehnologice sunt estimate la peste 47 de milioane de lei, iar terenurile valorează peste 14 milioane de lei.
Dorinel Umbrărescu intenționează să redeschidă combinatul de la Oțelu Roșu și plănuiește angajări semnificative. În prima etapă, sunt estimate între 100 și 150 de locuri de muncă, cu o creștere preconizată la 300-400 locuri până anul viitor.
Prefectul de Caraș-Severin, Ioan Dragomir, a discutat cu Umbrărescu și a dezvăluit detalii despre planurile acestuia.
„E adevărat, am vești bune. De câteva luni se încearcă preluarea sau cesionarea creanțelor de la uzina de la Oțelu Roșu. În urmă cu ceva timp, domnul deputat Silviu Hurduzeu și domnul primar Mălăiescu m-au rugat să facem o vizită la Ministerul de Finanțe, la ANAF, pentru a clarifica anumite aspecte tehnice vizavi de cesionarea creanțelor.
Am reușit acest lucru și astăzi vă pot spune că s-au cesionat creanțele la combinatul de la Oțelu Roșu. Au fost adjudecate de către o firmă din județul Bacău, care devine, practic, principalul creditor al combinatului.
Pe lângă cele circa 12 milioane de euro cât au costat creanțele, pe care firma s-a angajat să le aducă în termen de maximum 30 de zile, dar le va aduce săptămâna viitoare, trebuie să dispună de un capital serios pentru redeschiderea combinatului. Din câte cunosc, firma e foarte serioasă, în prima etapă va avea 100 – 150 de angajați și 300 – 400, până anul viitor”, a spus prefectul Ioan Dragomir pentru Express de Banat.
Uzinele Oțelu Roșu și-au început activitatea la începutul secolului XIX sub numele de Ferdinandsberg
Acestea prelucrau fonta obținută din topitoriile de la Rusca Montană și Rușchița. În perioada interbelică, uzinele făceau parte din trustul „Titan – Nădrag – Călan”, deținut de magnatii Max și Edgard Auschnith, și au fost naționalizate după al Doilea Război Mondial.
În anii ’50, Oțelu Roșu producea foi de tablă și era singura uzină din România care furniza bare de oțel (4.000 de tone anual) și fier laminat la rece (1.200 de tone anual), conform documentelor vremii. De-a lungul timpului, centrul metalurgic s-a extins, iar numărul angajaților a depășit 5.000.
În anii ’70, a fost inaugurată o oțelărie electrică în cadrul combinatului, care includea și laminoare, o fabrică de oxigen, o unitate de producție a varului și dolomitei, o turnătorie și ateliere mecanice.
După 1990, combinatul a început să decadă. A fost privatizat în 1999, când mai avea peste 3.000 de angajați. În următorii trei ani, numărul muncitorilor a scăzut la aproximativ 600, iar mai multe secții au fost închise.
În prezent, doar o mică parte din fostul complex este operațională. Unele terenuri sunt utilizate de alte companii, în timp ce alte zone au rămas neutilizate și sunt acoperite de clădiri abandonate.
