În ultima lună, şase bănci centrale au majorat nivelul dobânzilor pentru a se apăra de valurile crizei financiare. Criza de lichiditate de pe piaţa americană a fost unul din factorii care a determinat băncile centrale din şase ţări să majoreze nivelul dobânzii de referinţă. Celălalt risc a fost scumpirea alimentelor.
Imediat după falimentul a două fonduri de investiţii americane specializate în piaţa creditelor ipotecare cu risc ridicat au avut loc mutări mari de fonduri la nivel mondial. Acestea s-au resimţit şi în Europa şi i-au făcut pe bancherii centrali fie să ridice dobânzile, fie să aibă o grijă în plus: cea a şocurilor economice „importate“.
Federal Reserve (Fed), banca centrală a SUA, a decis la mijlocul lunii trecute să ridice cu 0,5% nivelul dobânzii de referinţă, până la 5,25%. Pe lângă Fed, şi guvernatorii băncilor centrale din Elveţia, Suedia, Norvegia, Cehia şi Polonia au luat decizii similare.
Dobânda de referinţă este principalul instrument prin care statele pot lupta împotriva inflaţiei. Dobânzile mari înseamnă credite mai scumpe, şi astfel este înfrânat consumul în rate. Şi înseamnă că depunerea banilor la bancă devine mai atractivă, faţă de cheltuirea lor „pe loc“. În plus, în cazul economiilor emergente, dobânda este şi un instrument pentru a păstra în interiorul graniţelor miliardele de euro plasate de investitorii pe termen scurt care urmăresc câştiguri din dobânzile reale, mai mari decât în Occident şi din aprecierea cursului valutar.
Mişcări similare în regiune
Banca Centrală a Poloniei a decis la sfârşitul lui august să crească dobânda de referinţă de la 4,5% la 4,75%. În septembrie însă, oficialii instituţiei au optat pentru varianta „îngheţării“ dobânzilor. Riscurile cu care se confruntă economia poloneză seamănă cu cele din România: un an agricol prost a făcut ca inflaţia din lunile de vară să crească peste aşteptări.
Şi Elveţia şi-a majorat dobânzile pentru a treia oară de la începutul anului, până la 2,75%, de teama riscurilor inflaţioniste. Deşi spun că este prea devreme pentru a declara că lumea se află într-o nouă criză financiară, economiştii băncii centrale din Elveţia se tem de aprecierea francului din cauza unei crizei financiare, însă consideră că o criză financiară va determina scăderea preţurilor interne.
În Norvegia însă, dobânzile au fost majorate doar pe partea de credite acordate de banca centrală. Scopul a fost temperarea creşterii economice. Norvegia este printre puţinele state care ar avea de câştigat de pe urma crizei financiare globale: mai puţine lichidităţi pe piaţa internă înseamnă o depreciere a cursului coroanei şi deci exporturi mai ieftine. Şi în Suedia situaţia este similară: banca centrală vrea mai puţine lichidităţi pe piaţă. În Cehia, majorarea dobânzilor a fost decisă la creditare.
BNR face paşi mici
Şi în România s-a pus problema majorării dobânzilor. Însă, în şedinţa de politică monetară de săptămâna trecută, oficialii BNR au decis să meargă cu paşi mici. Dobânda de politică monetară a fost menţinută la nivelul anterior, de 7%. Deşi semnalul nu este la fel de puternic ca o majorare a câştigurilor oferite băncilor pentru depozitele la BNR, în comunicatul băncii centrale se văd clar intenţiile de a crea premisele majorării dobânzilor. Astfel, BNR anunţă că va exercita un control mai ferm al lichidităţilor de pe pieţele financiare, „în vederea întăririi rolului de semnal al dobânzii de politică monetară şi reducerii volatilităţii dobânzilor pieţei interbancare“. Analiştii se aşteaptă ca BNR să atragă mai mulţi bani de pe piaţă, urmând ca astfel să ridice nivelul dobânzilor interbancare.
În august şi septembrie, dobânda de referinţă, calculată ca medie a câştigurilor pentru tranzacţiile la BNR, s-a aflat sub nivelul declarat, de 7%, adică 6,10%, respectiv 6,48%. n
«BNR va elimina decalajul dintre dobânzile interbancare şi cea de politică monetară.»
Radu Crăciun, analist ABN Amro
