Președintele rus subminează astfel în mod deliberat Acordurile de la Dayton, scrie Scotsman într-un comentariu.

După cum se știe, Acordul de la Dayton, din 1995 a pus capăt unui conflict soldat cu 100.000 de morţi, care a consacrat împărţirea Bosniei în două entităţi, Republica Srpska şi o entitate croato-musulmană, instituind și o structură administrativă menită să prevină pe viitor declanşarea de violenţe interetnice.

Împarțirea Bosniei- Herțegovina între interesele croate și cele sârbe

Se pare că Putin vrea să împartă Bosnia- Herțegovina, statul creat artificial în urma unui conflict care a însângerat Europa în urmă cu peste 25 de ani în urmă,  între interesele croate și cele sârbe, lăsându-i din nou pe musulmanii bosniaci cu ochii în soare.

Între 1994 și 1998, aproximativ 120.000 de persoane au fost sacrificate în războiul bosniac, cel mai sângeros conflict din Europa după 1945. ONU estimează că alte 2,2 milioane de persoane au fost strămutate.

Bosnia modernă se bazează pe împărțirea puterii între cele trei grupări etnice majore. Există două entități – Republica Srpska (sârbă) și Federația Bosniei și Herțegovinei (croată și bosniacă). Există de asemenea trei președinți naționali și un președinte care deține funcția prin rotație.

Se fac paşi concreţi în această direcţie

Anul trecut, în octombrie, Milorad Dodik, președintele sârbo-bosniac și liderul SNSD, a anunțat că Republica Srpska se va retrage din forțele armate ale Bosniei și Herțegovinei, precum și din organele judiciare și fiscale. Politicianul insistă că ţara la conducerea căreia participă este „imposibilă”. De ani de zile, Dodik ameninţă cu secesiunea, dar acum mai pare hotărât decât oricând să facă paşi concreţi în această direcţie.

Republica Srpska a adoptat deja o lege care obligă autoritățile locale să nu coopereze cu instituțiile naționale care încearcă să pună în aplicare legea la nivel de stat.

Actuala criză are legătură cu strategia lui Putin

Cu toate acestea, ar fi o greșeală ca actuala criză să fie considerată o reluare a scenariului din anii 90. Deși miturile naționalismului sârb datează din sec. al XIX-lea, geopolitica externă care îi ghidează pe secesioniștii sârbi de astăzi are legătură cu strategia lui Putin, care caută să se răzbune pentru umilințele din era Elțin. Iar Europa de Est îi servește în acest scop.

La începutul anului, Statele Unite au anunțat o serie de sancțiuni împotriva lui Dodik. Marea Britanie și UE ar putea să le urmeze exemplul. Comentând asupra unor potențiale reduceri ale finanțării, de către UE, Dodik a spus răspicat: „Chiar cred că îmi place asta. Când merg la Putin, nu cere ceva anume. Spune doar: „Cu ce ​​pot să ajut?” Orice am discutat cu el, niciodată nu mi-a trădat așteptările”.

Statele NATO nu fac decât să reacționeze fragmentar

Statele NATO și UE nu au o strategie credibilă pentru a trata cu Putin. Nu fac decât să reacționeze fragmentar la războiul său agresiv informațional și la intimidarea militară. Amenințarea invaziei ucrainene l-a adus pe președintele Joe Biden la discuțiile de negociere de la Geneva, dar Europa de Vest a ajuns să fie dependentă de aprovizionarea cu gaze rusești. Germania pare pregătită acum să aprobe Nord-Stream 2, în vreme ce Putin manipulează piețele de gaze și creează în mod deliberat o penurie fără precedent.