Preşedintele rus nu se poate retrage pur şi simplu în 2024, deoarece nu este sigur de garanţiile de securitate personală pe care succesorul său le-ar putea oferi, motiv pentru care ”afacerea belarusă” pare deosebit de atractivă.

Pentru aceasta, Vladimir Putin s-ar putea folosi  de un tratat-cadru privind uniunea statală Rusia-Belarus, semnat în 1997, de predecesorul său, Boris Elţîn, şi preşedintele Belarusului, Alexandr Lukaşenko. Versiunea din 1999 a documentului unional descrie în esenţă o federaţie a două state cu o monedă unică, drapel şi stemă comune, o piaţă comună şi sistem judiciar unic. 

 ”Federatia” va fi condusă de Consiliul de Stat Suprem, aflat în subordinea preşedinţilor celor două ţări pe bază de rotatie, „cu excepţia cazului în care cei doi convin altfel”.

  Lukaşenko, care a condus acest organism încă din anul 2000, în realitate nu a avut prea multă putere reală, deoarece tratatul nu a fost niciodată pus pe deplin în vigoare.

  Bloomberg notează că până acum Lukaşenko a urmărit doar să obţină avantaje economice din alianţa mai strânsa cu Rusia, cum ar fi petrol şi gaze ieftine, dar nu şi pierderea suveranităţii, care va urma ca urmare a punerii în aplicare a tratatului unional. Pentru Rusia ar fi mai ieftin să-i dea lui Lukasenko ceea ce işi doreşte, dar că acum uniunea a devenit atractivă personal pentru Putin. 

 Liderul de la Kremlin va putea să preia conducerea Consiliul de Stat Suprem, ale cărui puteri vor fi sporite în 2024, păstrându-şi pe viaţă puterea politică în Rusia, fără a fi nevoit să schimbe Constituţia. În plus, subliniază Bloomberg, unirea cu Belarusul poate compensa pierderea Ucrainei.

 Rusia nu trebuie să ameninţe cu întreruperea aprovizionării cu gaze, cu creşterea preţurilor la energie sau să insiste asupra unei prezenţe militare sporite. Belarus pierde miliarde de dolari de pe urma  reformei fiscal implementate de Moscova. Minskul, care cumpără fără taxe vamale petrol si gaze şi exportă cea mai mare parte din acestea, percepând propriile taxe, va fi obligat să plătească mai mult pentru resursele energetice.

 

 Lukaşenko a cerut Rusiei să ramburseze Belarusului pierderile fie prin scăderea preţului petrolului, fie prin intermediul unui transfer de bani direct. Dar, în decembrie, mulţi oficiali guvernamentali ruşi, inclusiv prim-ministrul Dmitri Medvedev şi ministrul Finanţelor Anton Siluanov, au legat orice compensaţie de o integrare mai profundă cu Rusia în temeiul tratatului  din 1999.

Deşi Lukaşenko a avertizat public Rusia împotriva încercărilor de ”înghiţire a Belarusului”,  purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a spus că unirea dintre Rusia şi Belarus nu este subiect de discuţie. 

 Federaţia Rusă este atrasă de acest scenariu, însă, în timpul celor două întâlniri cu Lukaşenko de la sfârşitul lunii decembrie, Putin nu a putut să-l convingă să accepte calea unificării. Majoritatea cetăţenilor din Belarus susţin că ţara trebuie să rămână independentă, dar un aliat de nădejde al Rusiei.

Citește și: Se schimbă harta Europei. Planul diabolic pus la cale de Vladimir Putin