Statele occidentale au încercat să contracareze amenințările Rusiei în ceea ce privește invadarea Ucrainei pentru a doua oară în opt ani. Discuțiile de la Geneva dintre Statele Unite, NATO, oficiali europeni și omologii lor ruși au fost un efort de a bloca șantajul militar al Moscovei și de a preveni un alt vis al Kremlinului: de a schimba granițele europene prin violență.
Discuțiile nu au decurs prea bine, este concluzia unui editorial publicat de Philadelphia Inquirer.
Cu 100.000 de soldați ruși masați la granițele Ucrainei, guvernul rus a insistat ca NATO să cedeze oficial la o listă de cereri, prin care, practic, Moscova ar prelua controlul Europei Centrale și de Est. Biden și aliații săi au refuzat, dar au propus discuții suplimentare, pentru a asigura Kremlinul că NATO nu vrea să se certe cu o Rusie ”pașnică”.
Așadar, miza acestui joc de șah geopolitic este mult mai mare decât viitorul Ucrainei. Jocul se concentrează în jurul dorinței viscerale a lui Vladimir Putin de a restabili liniile de demarcație ale Războiului Rece, dintre Est și Vest. El vrea să reconstruiască fosta sferă de influență sovietică, aceea care s-a extins din Europa Centrală, prin Asia Centrală. Un efort pe care îl vede drept o refacere a măreției Maicii Rusia.
Putin vrea să reconstruiască imperiul rus
„Putin vrea să reconstruiască imperiul rus”, spune Alexander Vershbow, fost ambasador al SUA în Rusia și secretar general adjunct al NATO. „Trebuie să vedem dacă poate fi oprit”.
Liderul rus nu și-a ascuns niciodată sentimentele de amărăciune legate de prăbușirea Uniunii Sovietice. În discursul din 2005 despre starea națiunii, Putin afirma că„prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.
După preluarea puterii, Putin a încercat să restabilească un anumit grad de control rusesc, prin forță, în țările acum independente, despre care crede că au fost smulse în mod nedrept din pământul istoric al națiunii sale.
Rusia a invadat Georgia și menține trupe în enclavele separatiste Abhazia și Osetia de Sud, precum și într-o regiune a Republicii Moldova. Acum deține controlul efectiv asupra Belarusului, prin dictatorul Lukașenko, dependent de Rusia.
Recent, Putin a trimis peste 2000 de soldați în Kazahstan pentru a ajuta un alt lider prietenos cu Rusia să masacreze sute de demonstranți.
Motivația lui Putin
Și apoi este Ucraina, invadată de Rusia în 2014, când a anexat Crimeea. Ca întotdeauna în cazul amenințărilor militare ale lui Putin, scuza a fost că îi protejează pe localnicii vorbitori de limbă rusă împotriva revoluțiilor „colorate” organizate în secret de Statele Unite și NATO pentru a răsturna liderii locali pro-ruși.
Motivația lui Putin atunci, ca și acum, a fost de a restabili controlul asupra Ucrainei prin preluarea teritoriului și destabilizarea guvernului de la Kiev. El crede că ucrainenii și rușii sunt „un singur popor” și că formarea unui stat etnic ucrainean, ostil Moscovei, este „comparabilă în consecințe cu utilizarea armelor de distrugere în masă împotriva noastră”.
Cu toate acestea, Moscova este cea care a desfășurat militari și arme de-a lungul graniței cu Ucraina, împotriva unei țări care nu prezintă nicio amenințare fizică pentru Rusia. Moscova este cea care a mutat rachete în Kaliningrad, o provincie rusă de la Marea Baltică. Putin este cel care face mișcări amenințătoare și în alte părți ale Europei.
Nu există nicio perspectivă ca NATO să primească Ucraina
Nu există nicio perspectivă ca NATO să primească Ucraina în viitorul apropiat și nici ca Alianța să desfășoare rachete ofensive în Ucraina. „Ucrainenii recunosc cât de problematică este aderarea la NATO”, spune Bohdan Nahaylo, redactor-șef interimar al ”Kiev Post”. Dar, a adăugat el, acțiunile militare recente ale Rusiei îi conving pe mulți ucraineni că ar trebui să facă mai mult pentru aderare.
„Tonul belicos al Moscovei i-a forțat pe europeni să se trezească în fața amenințării rușilor, fie că e vorba de o cacealma sau de utilizarea reală a forței”, a adăugat Nahaylo. „Poate că Putin a mers prea departe de data aceasta și a unit mai mult ca oricând Occidentul.”
Un exemplu perfect a venit din partea ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, când a postat acest mesaj pe Twitter: „NATO a devenit un proiect pur geopolitic, care vizează preluarea teritoriilor rămase orfane, după dispariția Tratatului de la Varșovia și a URSS”.
Fostul ministru de Externe polonez, Radosław Sikorski, a reacționat imediat: „ Pentru Ambasada Rusiei, ca să înțelegeți odată pentru totdeauna: Nu am rămas ”orfani” pentru că nu ați fost niciodată tatăl nostru. Ați fost mai mult un violator în serie.”
Întrebarea momentului este dacă aliații SUA și NATO pot împiedica Rusia să atace din nou Ucraina. Și dacă sancțiuni mai dure și trimiterea de arme defensive mai puternice la Kiev vor fi suficiente. Rușii amenință deja că vor renunța la discuții.
Dar primul pas către o respingere dură a lui Putin necesită recunoașterea obiectivului său: restabilirea dominației Rusiei asupra foștilor sateliți sovietici, care au devenit independenți. Aceasta este condiția prealabilă pentru un răspuns suficient de dur pentru a-l convinge pe Putin că mai mult ca niciodată costul este prea mare.