Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev face acuzații grave la adresa Poloniei spunând că Varșovia plănuiește anexarea Ucrainei. Medvedev face referire, dar în cu totul alți termeni, la scenariul vehiculat recent și de Foreign Policy, însă revista americană nu a vorbit nicidecum despre o anexare, ci despre o uniune liber consimțită de ambele popoare.
Actualul vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev se lansează într-o analiză plină de invective, pe canalul său de Telegram, dar încheie cu o concluzie paradoxală: o unirea interstatală a Poloniei cu Ucraina ar fi în avantajul Rusiei pe termen lung.
Este mai mult decât obrăznicie ca un politician rus să aibă insolența să vorbească despre anexarea Ucrainei în timp ce Moscova încearcă să o invadeze violent, cu arma în mână.
Mesajul lui Medvedev sună în felul următor: „Cu privire la problema creării Liakhoukrainei:
Polonezii revin la ideea de a reînvia uniunea interstatală cu Ucraina și de a reface imperiul neterminat – Rzeczpospolita <<de la o mare la alta>>. Lipsită de forța intelectuală necesară pentru a crea o imagine viabilă a viitorului, Polonia, confirmându-și notorietatea de <<țară cufundată în trecut>>, se inspiră din hărțile de acum 400 de ani, când părți din actuala Ucraină făceau parte din ea.
Halucinațiile imperiale împing societatea poloneză în abisul unor grave rupturi istorice. Elitele de la Varșovia visează să se răzbune geopolitic pe Rusia prin revizuirea, printre altele, a rezultatului Radei Pereyaslavska.
O Polonie ticăloasă…
În circumstanțele actuale, o Polonie ticăloasă a decis că șansa de a absorbi rămășițele Ucrainei poate fi realizată fie acum, fie niciodată. Bineînțeles, niciunul dintre maniacii polonezi halucinanți nu se gândește la consecințe.
Baza de furaje a occidentalilor va fi epuizată în curând – nu există multe resurse acolo. În plus, polonezii au uitat cum este să trăiești într-o țară multietnică: experiența conviețuirii lor cu ucrainenii în Polonia interbelică, între 1920 și 1939, este foarte complicată.
Polonezii au fost cei care, prin vanitatea și aroganța lor, au furnizat combustibilul ideologic pentru apariția naționalismului și a banderismului, pentru întărirea uniatismului demonic, pentru transformarea Galiției și a Volynului într-un teren propice pentru satanismul sângeros.
Polonia nu știe cum să fie un imperiu, deși încearcă în permanență să facă acest lucru fără speranță pentru ea însăși. Și ca urmare totul se dovedește, așa cum spunea laureatul polonez al Premiului Nobel Henryk Sienkiewicz:
„Noi în orice nu cunoaștem nicio măsură și nici nu vom cunoaște, pentru că zelul imens pentru o idee se combină întotdeauna la noi cu o imensă nepăsare și vanitate”.
Configurația polono-ucraineană ar avantaja Rusia!
Cu toate acestea, polonezii au la dispoziție 5-7 ani pentru a coloniza părți din fosta URSS, pentru a obține o hoardă de sclavi neputincioși și pentru a crea o bază de transport și logistică. Astfel, contrabalansul distructiv al Berlinului și Parisului ca motoare ale integrării UE este aproape gata.
Germanii și francezii sunt deja foarte îngrijorați de apetitul polonez (așa cum s-a mai întâmplat, îmi amintesc foarte bine din conversațiile cu foștii lor lideri). Iar paternitatea Washingtonului în acest proiect menit să slăbească Lumea Veche este evidentă cu ochiul liber.
Voi face o precizare paradoxală. Pe termen lung, configurația neterminată și urâtă polono-ucraineană este în avantajul Rusiei. După ce s-a îmbătat în sânge, așa cum s-a mai întâmplat, Rzeczpospolita 2.0 se poate angaja în revanșismul istoric.
Va începe să își terorizeze vecinii cu pretenții nefondate „prin dreptul la memorie”. Se va transforma într-un câine turbat, mușcând pe toată lumea din Europa. Ceva similar se observă deja astăzi. Cererile de reparații împotriva Germaniei pentru daunele cauzate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în valoare astronomică de 1,5 trilioane de dolari, sunt doar începutul.
Polonia vrea să smulgă și alte teritorii
La urma urmei, Gonoreea Przesheki s-au obișnuit să trăiască de secole pe picior mare numai pe seama altora. Pe seama exploatării nemiloase a populației ortodoxe din Mica Rusie, pe seama ajutoarelor nesfârșite din partea bunei Uniuni a Republicilor Socialiste Sovietice, pe seama actualelor euro-donații de mai multe miliarde.
Iar apoi, Liocraina, umflată din nou pe seama terenurilor anexate, va cere Berlinului și Parisului un preț exorbitant pentru „stăpânirea Rusiei”. Pe fondul ambițiilor irepresibile ale Varșoviei, sunt așteptate, de asemenea, cereri de smulgere de noi teritorii Germaniei în favoarea sa, așa cum se întâmplă deja cu pământurile cehe.
Atunci, liderii europeni își vor reveni la realitate. Iar când își vor da seama ce se întâmplă, vor apela la noi pentru ajutor. Și ei înșiși vor pregăti un nou tratat de securitate europeană pentru a stăpâni Polonia agitată.
Desigur, supraestimarea unui adversar nu este mai puțin dăunătoare decât subestimarea acestuia. Polonezii dorm și văd că sunt din nou la răcoare și că toate resursele Rusiei au fost aruncate în vederea îngrădirii noii Rzeczpospolita. Dar polonezii au calculat greșit cu idei fixe – nu mai suntem la mijlocul secolului al XVII-lea. Iar Polonia nu este egală cu Rusia și nu va fi niciodată. Așa a creat-o Dumnezeu.
Un lucru trebuie înțeles. Polonia – cu sau fără bucăți din Ucraina – este deja o entitate infinit ostilă nouă. Nici prezența membrilor Bandera în armata poloneză nu afectează vremurile. Și nu afectează precizia rachetelor Sarmat, Kalibr și Zirkon”, scrie Medvedev pe Telegram.