Camera Deputaților din România a decis recent că petițiile anonime vor fi luate în considerare atunci când privesc cazuri de hărțuire pe criterii de sex și hărțuire morală. Legea a fost adoptată cu 253 de voturi în favoare, reflectând un consens larg în rândul deputaților. Această modificare legislativă introduce o excepție importantă la regula privind petițiile anonime, care, până acum, erau în general respinse.
Petițiile anonime devin admise pentru cazuri de hărțuire
Conform noului proiect de lege, petițiile anonime care semnalează cazuri de hărțuire sexuală sau hărțuire morală vor fi acceptate și analizate de instituțiile competente. În cazul în care o petiție anonimă indică o posibilă hărțuire, aceasta va fi analizată conform metodologiei stabilite pentru prevenirea și combaterea hărțuirii, care va fi adoptată de Guvern.
Legea specifică faptul că această excepție este introdusă pentru a facilita denunțarea cazurilor de abuz, fără a pune presiune asupra celor care doresc să rămână anonimi.
Obligația instituțiilor de a raporta posibilele infracțiuni
În urma analizării petițiilor, dacă se constată că situația poate constitui o infracțiune conform legislației penale, precum hărțuirea sexuală sau agresiunea sexuală, persoana responsabilă de analizarea petiției sau președintele comisiei de soluționare a cazurilor de hărțuire este obligat să sesizeze imediat organele de urmărire penală.
Această procedură se va desfășura în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală din România, care reglementează investigațiile penale.
Această măsură este esențială pentru a asigura siguranța și protecția persoanelor vulnerabile la hărțuire și abuz.
Guvernul are obligația de a adopta o metodologie în 90 de zile
Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, Guvernul va avea un termen de 90 de zile pentru a aproba, prin hotărâre, metodologia specifică de analizare a petițiilor anonime.
Această metodologie va detalia pașii și normele pe care instituțiile responsabile le vor urma pentru a asigura o analiză echitabilă și eficientă a petițiilor. Noul articol de lege, adăugat la Ordonanța Guvernului nr.27/2002, va reglementa în mod clar modul în care petițiile anonime vor fi tratate în cazurile de hărțuire pe criterii de sex și hărțuire morală.
Hărțuirea – Contextualizarea fenomenului
Hărțuirea este un act îndreptat împotriva dreptului fundamental al individului la demnitate, dezvoltare și siguranță. Aceasta poate apărea în diverse forme, cum ar fi:
- hărțuirea la locul de muncă (mobbing);
- hărțuirea sexuală;
- hărțuirea emoțională;
- hărțuirea în mediul școlar;
- hărțuirea cibernetică (bullying online);
- hărțuirea în familie.
Fiecare tip de hărțuire are specificități proprii și se manifestă în contexte diferite, având implicații psihologice semnificative.
Hărțuirea sexuală
Hărțuirea sexuală reprezintă orice comportament sexual nedorit, care este considerat ofensator, umilitor și intimidant, fiind, de asemenea, o acțiune ilegală. Această formă de hărțuire afectează victima într-o varietate de moduri și poate lua forma unor acte scrise, verbale sau fizice.
De asemenea, poate avea loc atât în mediul fizic, cât și online, inclusiv prin e-mailuri și pe rețelele sociale. Este esențial ca victimele să fie bine informate și să păstreze dovezi ale hărțuirii, facilitând astfel un eventual demers legal. Un jurnal în care sunt notate gesturile, faptele și martorii poate fi foarte util. Comunicarea cu o persoană de încredere este, de asemenea, un pas important în procesul de recuperare.
Hărțuirea psihologică la locul de muncă (mobbing)
Această formă de hărțuire se caracterizează prin comportamente ostile și repetate, care afectează atât starea fizică, cât și psihologică a angajatului, generând un mediu de lucru negativ. Chiar și un singur incident grav poate fi considerat hărțuire psihologică dacă subminează integritatea unei persoane și generează efecte dăunătoare pe termen lung.
Exemple de comportamente care constituie hărțuire psihologică includ:
- comentarii jignitoare;
- gesturi de intimidare sau răzbunare;
- răspândirea de zvonuri false;
- umilirea publică;
- izolarea socială a victimei;
- tachinarea constantă;
- discreditarea profesională;
- criticarea frecventă a comunicării unei persoane;
- banalizarea opiniilor și gândurilor acesteia.
Ce nu constituie hărțuire psihologică la locul de muncă?
Printre comportamentele care nu sunt considerate hărțuire psihologică se numără:
- stresul legat de atribuțiile de muncă;
- condițiile dificile de lucru;
- cererile de îmbunătățire a performanței;
- criticile constructive;
- stările de dispoziție mai puțin plăcute din când în când.
Responsabilitatea de a preveni hărțuirea se împarte între indivizi și organizații. Ignorarea acestor situații, în speranța că se vor rezolva de la sine, poate avea consecințe grave asupra stării psihologice a victimelor.
Legislația românească privind hărțuirea
Legea nr. 167/2020 a fost adoptată pentru a modifica și completa legislația anterioară în domeniul prevenirii și sancționării tuturor formelor de discriminare. Aceasta a inclus și hărțuirea morală la locul de muncă, împreună cu sancțiuni corespunzătoare.
Conform legislației române, hărțuirea morală la locul de muncă este definită ca orice comportament sistematic care afectează demnitatea, integritatea fizică sau psihică a unui angajat sau a unui grup de angajați, punând în pericol eficiența muncii lor sau degradând atmosfera de lucru. De asemenea, stresul și epuizarea fizică sunt recunoscute ca forme de hărțuire morală la locul de muncă.
Modificarea legislativă completează Ordonanța Guvernului nr.27/2002, actualizată ultima dată prin Legea nr.233/2002. Această schimbare introduce o excepție semnificativă de la caracterul anonim al petițiilor, având drept scop sprijinirea victimelor care pot întâmpina dificultăți în a se identifica în mod oficial.
