În contextul globalizării, oamenii de afaceri români vor trebui să-şi schimbe modul de a face business. Noile modele de afaceri nu mai sunt bazate pe consum, ci pe remunerarea economisirii resurselor şi penalizarea irosirii acestora.

Fiscalitatea este primul domeniu care trebuie regåndit. „Impozitul“ cel mai sever pe care businessul îl va avea de plătit de aici încolo va fi însuşi preţul petrolului. Consecinţa imediată este necesitatea introducerii unui sistem de impozitare care să premieze economisirea în domeniul energetic şi energiile regenerabile. Noile modele europene de impozitare au în vedere, pentru următorii zece ani, creşterea cu 10% a impozitului pe activităţi poluante şi finanţarea, pe această bază, a reducerii cu 10% a impozitării pe forţa de muncă.

O altă preocupare europeană o constituie distorsiunile care se produc în alocarea resurselor la nivelul societăţii din cauza creşterii fără precedent a preţului petrolului. În speţă, este vorba de taxarea companiilor care obţin profituri excepţionale din extragerea de materii prime energetice şi finanţarea pe această bază a categoriilor sociale celor mai afectate. Italia are din 26 iunie 2008 o astfel de lege. Ungaria, Polonia şi alte ţări europene avansează rapid pe acelaşi drum. „Taxa Robin Hood“ a ajuns să fie susţinută cu prioritate chiar de patronatele europene – Cofindustria fiind un exemplu edificator – tocmai pentru a nu crea tensiuni sociale şi distorsionarea alocării resurselor la nivelul societăţii. Principalul argument al celor care se opun acestei taxe este faptul că firmele petroliere deja plătesc taxe specifice (în principal redevenţe) la un nivel ridicat. Nu este cazul Romåniei. De asemenea, prin reacţiile sale, politicul pare total decuplat de transformarea radicală prin care trece businessul.

Noi încă avem consumuri de energie de şase ori mai mari decåt cele europene şi nu avem politici coerente de stimulare a economisirii energiei – atåt fiscal, cåt şi prin crearea unor fonduri de investiţii specifice. Proiectul de lege privind energiile regenerabile pare să nu fie o prioritate pentru legislativ şi nu are susţinerea necesară pentru a fi cu adevărat revoluţionar. Un exemplu ar trebui să-l reprezinte legea germană a energiilor regenerabile. Aceasta a transformat Germania în primul producător mondial de panouri solare, garantånd producătorilor, pentru perioade de douăzeci de ani, preţuri de circa şapte ori mai mari decåt cele ale energiei produse prin mijloace poluante. Vor avea curajul politicienii noştri să-şi asume legi similare? Vor înţelege oamenii de afaceri că după averile din privatizări şi cele din domeniul imobiliar, următoarele averi se vor putea face pe bază de economisire?

Florin Pogonaru este preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romånia