Austria schimbă regulile jocului. Pensionare la 60 de ani pentru lucrătorii cu vechime
Într-o mișcare legislativă cu potențial de a schimba percepția asupra muncii și pensionării în Europa, Austria a adoptat o reformă majoră a sistemului de pensii, care permite ieșirea din activitate la vârsta de 60 de ani, fără penalizări, pentru lucrătorii cu minimum 45 de ani de contribuții. Decizia, anunțată oficial și reflectată de publicația 5min.at, a generat atât entuziasm, cât și dezbateri aprinse în societatea austriacă.
Climatul european dominat de presiuni demografice și financiare
Într-un climat european dominat de presiuni demografice și financiare, în care multe guverne aleg să crească vârsta de pensionare – uneori cu prețul protestelor sociale masive, cum s-a întâmplat în Franța sau Germania – Austria alege o direcție diferită: una orientată spre echitate socială și recunoașterea efortului susținut de-a lungul deceniilor.
Potrivit autorităților, reforma depășește simpla dimensiune tehnică și transmite un mesaj simbolic puternic: recunoașterea și aprecierea muncii depuse de-a lungul unei vieți de către cei care au susținut sistemul social și economic al Austriei. Oficialul a subliniat că măsura vizează în special persoanele care au început să muncească la vârste fragede, imediat după încheierea școlii obligatorii, și care au lucrat fără întreruperi timp de 45 de ani, scrie 5min.at.
Cine va putea beneficia de noua lege
Beneficiarii acestei reforme sunt cei care îndeplinesc condiția esențială: 45 de ani de contribuții la sistemul de asigurări sociale. În practică, aceasta înseamnă că lucrătorii care au intrat pe piața muncii la 15 sau 16 ani și au muncit constant până la 60 de ani pot ieși la pensie fără reduceri sau penalizări.
În mod special, legea îi vizează pe cei din sectoarele cele mai solicitante fizic – cum ar fi construcțiile, industria grea, agricultură sau transporturi – unde menținerea în activitate până la 65 de ani este adesea imposibilă sau nesustenabilă din punct de vedere medical.
Reforma are potențialul de a produce un efect în lanț
Conform estimărilor guvernamentale, aproximativ 10.000 de persoane ar putea beneficia anual de această facilitate. Reforma are potențialul de a produce un efect în lanț asupra pieței muncii: pe de o parte, eliberează locuri pentru tinerii aflați la început de carieră, iar pe de altă parte, reduce presiunea psihologică și fizică asupra celor care se apropie de finalul vieții profesionale.
Totuși, nu lipsesc nici vocile critice. Anumiți economiști avertizează că relaxarea condițiilor de pensionare ar putea aduce dezechilibre în sistemul public de pensii pe termen lung. Potrivit acestora, dacă reforma nu va fi acompaniată de măsuri de compensare – cum ar fi extinderea bazei de contribuabili activi sau ajustări fiscale – există riscul apariției unui deficit bugetar în deceniile următoare.
Decizia este percepută ca având un efect imediat benefic, însă specialiștii atrag atenția că aceasta impune o gestionare atentă. Pentru a fi sustenabilă pe termen lung, reforma ar trebui însoțită de o reevaluare a întregii arhitecturi de finanțare a sistemului de pensii, consideră experții în politici publice.
Reformă are o miză electorală importantă
Momentul anunțului – cu doar câteva luni înaintea alegerilor generale din Austria – a alimentat și speculații legate de calculele politice ale guvernului. Opoziția acuză executivul că transformă un gest de responsabilitate socială într-un instrument electoral. Totuși, potrivit sondajelor, reforma se bucură de sprijin larg în rândul populației, mai ales în regiunile cu profil industrial sau agricol.
În replică, guvernul insistă că măsura a fost pregătită în urma consultărilor cu sindicatele, patronatele și experții, iar implementarea ei se bazează pe un studiu de impact realizat pe termen mediu și lung.
Privind în perspectivă, rămâne de văzut dacă exemplul Austriei va fi urmat de alte state membre ale Uniunii Europene. În timp ce unele guverne invocă presiuni bugetare insurmontabile pentru a justifica creșterea vârstei de pensionare, Austria pare să fi găsit un echilibru între echitatea socială și pragmatismul economic – cel puțin pe termen scurt.
