”Aproximativ 12,3 milioane de europeni locuiesc într-o altă țară a UE decât cea de origine, în fiecare an înregistrându-se aproximativ 450 000 de succesiuni internaționale, în valoare de peste 120 de miliarde de euro. În prezent, normele diferite în materie de competență judiciară și lege aplicabilă din cele 27 de state membre ale UE creează neplăceri juridice pentru familiile îndoliate”, a declarat Viviane Reding, comisarul UE pentru justiție și vicepreședinte al Comisiei. ”Noile norme ale UE aprobate astăzi de către Consiliu vor oferi securitate juridică miilor de familii implicate în succesiuni internaționale.”
Decizia de astăzi va duce la o simplificare substanțială a procedurilor de dezbatere a succesiunilor internaționale, prin furnizarea unui criteriu unic care să permită stabilirea atât a competenței judiciare, cât și a legii aplicabile în cazul unei succesiuni transfrontaliere: este vorba despre locul reședinței obișnuite a defunctului. Va permite, de asemenea, cetățenilor să își planifice din timp succesiunea, în condiții de deplină securitate juridică.
De asemenea, aprobarea pregătește contextul pentru introducerea unui certificat european de moștenitor, care va permite persoanelor să dovedească statutul de moștenitor sau de administrator al unei succesiuni, fără ca, pe teritoriul UE, să fie necesare alte formalități. Aceasta va constitui un progres considerabil față de situația actuală, în care persoanele se confruntă uneori cu mari dificultăți în exercitarea drepturilor lor. Rezultatul va fi accelerarea procedurilor și reducerea costurilor acestora.
La 14 octombrie 2009, Comisia a propus un regulament privind simplificarea procedurilor de dezbatere a succesiunilor internaționale. Regulamentul respectiv prevede un criteriu unic de stabilire atât a autorităților competente, cât și a legii aplicabile în cazul unei succesiuni transfrontaliere: este vorba despre locul reședinței obișnuite a defunctului.
Cetățenii care își au domiciliul în străinătate vor putea, cu toate acestea, să opteze pentru varianta ca succesiunea lor, în totalitatea sa, să facă obiectul legii corespunzătoare cetățeniei acestora.