In Romania exista peste 80 de producatori de medicamente, cifra considerata exagerata raportat la marimea pietei. Acesti producatori sunt neuniformi, atat din punctul de vedere al capacitatilor de productie si al resurselor materiale, cat si al stadiului implementarii GMP. Primii zece producatori asigura 85% din piata romaneasca de medicamente, iar primii 20 acopera 96% din cererea interna. Incepand cu anul viitor, maximum 30 de societati din domeniu vor mai functiona.Pe parcursul anului trecut,
In Romania exista peste 80 de producatori de medicamente, cifra considerata exagerata raportat la marimea pietei. Acesti producatori sunt neuniformi, atat din punctul de vedere al capacitatilor de productie si al resurselor materiale, cat si al stadiului implementarii GMP. Primii zece producatori asigura 85% din piata romaneasca de medicamente, iar primii 20 acopera 96% din cererea interna. Incepand cu anul viitor, maximum 30 de societati din domeniu vor mai functiona.
Pe parcursul anului trecut, eforturile societatilor romanesti pentru implementarea normelor GMP au fost deosebit de mari si s-au ridicat la 67 milioane de dolari, ceea ce reprezinta aproape o treime din incasarile din vanzarile de medicamente. Din experienta acumulata pana in prezent, investitiile financiare nu constituie decat 10-15% din efortul pentru incadrarea in noul standard, si reprezinta dotarile cu utilaje si aparatura. Chiar daca numarul producatorilor de medicamente se va reduce drastic de anul viitor, consumatorii nu vor fi afectati. Productia medicamentelor pentru care exista cerere va fi transferata pe liniile autorizate conform GMP, ponderea acestor produse situandu-se sub 5% din totalul productiei nationale.
In Uniunea Europeana, certificarea unei fabrici de medicamente conform normelor GMP este un minim necesar pentru autorizarea activitatii productive. Aceasta inseamna indeplinirea standardelor privind desfasurarea activitatii de productie, plecand de la organizarea spatiilor, a fluxurilor de personal si a utilajelor de productie. Din punctul de vedere al asigurarii sanatatii populatiei, GMP-ul garanteaza ca si dupa cinci ani de la inceperea comercializarii unui anumit produs medicamentos, acesta este identic calitativ, ca eficienta si siguranta cu cel pentru care a fost acordata autorizarea de productie si vanzare.
Daca in domeniul producatorilor lucrurile se vor clarifica incepand de anul viitor, in Romania exista foarte multe societati de distributie a medicamentelor: „In prezent, pe piata sunt 600 de societati de distributie a medicamentelor, ceea ce este absurd”, afirma Petre Panculescu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente din Romania. In Europa, numarul distribuitorilor este mult mai mic. De exemplu, in Marea Britanie sunt patru, iar in Suedia si Norvegia exista cate o singura astfel de companie. In plus, la noi, marile companii care distribuie medicamentele sunt si importatori si detin lanturi de farmacii prin care isi promoveaza propriile produse de import. Prin noua lege a medicamentului, producatorilor autohtoni li se va restrictiona accesul pe piata, interzicandu-le activitatea de distributie. In acest mod se va ajunge in situatia in care importurile vor fi incurajate, preturile medicamentelor urmand sa creasca fara ca fabricile romanesti sa castige.
Respectarea GMP a costat 100 milioane USD
Investitiile efectuate pentru atingerea normelor GMP vor trebui recuperate, insa pretul medicamentelor romanesti este controlat de stat, profiturile fiind foarte mici, unele companii inregistreaza pierderi. „Autoritatile medicale ar trebui sa faca un studiu temeinic al necesitatilor de produse farmaceutice, in functie de bolnavii dintr-o anumita categorie, de schemele de tratament etc. Ar fi un mare ajutor pentru producatorii romani si pentru importatori, care ar sti strict cat sa asigure, fara risipa”, mai adauga Petre Panculescu.
O alta scapare a politicii asigurarilor de sanatate este aceea ca, in timp ce producatorii romani nu pot obtine majorari de pret, pacientii sufera pentru ca statul importa medicamente straine la preturi mult mai mari decat in alte tari, in lipsa unui sistem eficient de control al preturilor. Interesant este ca si in SUA, unde medicamentele au o piata libera, se pune mai nou problema controlului pretului acestora. In SUA, companiile farmaceutice au obtinut mereu, de-a lungul timpului, beneficii considerabile. Este, in mare masura, o consecinta a faptului ca, in SUA, industria farmaceutica are toata libertatea de a solicita orice pret pe care il poate suporta piata.
Pana de curand, piata a ales sa suporte aproape orice, nota de plata fiind achitata de companiile medicale de asigurari si de consumatorii individuali. Spre deosebire de Canada si de majoritatea tarilor europene, unde costul medicamentelor prescrise este controlat la nivel guvernamental, in SUA nu exista, pana in prezent, nici o metoda legala de reglementare a acestui aspect.
Conform datelor publicate de National Institute for Health Care Management (Institutul National pentru Administrarea Ingrijirilor de Sanatate) – un grup de cercetare nonprofit si nonpartizan -, cheltuielile pentru medicamentele prescrise au crescut, in intervalul 1999-2000, intr-un ritm fara precedent (cu 18%), atingand valoarea de 132 de miliarde USD. Comparativ, in Romania piata medicamentelor este de numai 500 milioane dolari. In prezent, unele state federale negociaza, impreuna cu asiguratorii, scaderea preturilor medicamentelor. De exemplu, cinci state formeaza un consortiu de achizitie care sa negocieze cu producatorii o scadere a pretului medicamentelor.
Pentru Romania, unde consumul de medicamente din productia interna reprezinta 80% din total, se solicita ca importatorii si producatorii sa fie tratati in mod egal. Pentru a-si putea recupera pierderile, companiile producatoare de medicamente solicita liberalizarea pietei OTC – medicamentele care se pot elibera fara prescriptie medicala, ceea ce ar permite asimilarea mai multor medicamente in productia interna. Pe ansamblu, chiar daca vor exista cresteri de pret pentru anumite sortimente, costul medicamentelor va scadea. In prezent, un medicament romanesc este de cinci ori mai ieftin decat produsul similar importat.