Agricultura are nevoie de irigații pentru a evita efectele negative ale condițiilor meteo ce se anunță în acest an, dar finanțarea pentru sistemele de irigații se găsește foarte greu.
Agricultura este un sector economic care poate urca semnificativ produsul intern brut, atunci când avem un an bun pentru culturi, sau poate influența negativ atunci când seceta împiedică. Este jenant ca agricultura să fie atât de meteo-dependentă, însă situția nu se va schimba foarte ușor.
„Acum se anunţă secetă pentru tot continentul, dar ţara noastră are probleme oricum ar fi“, spune Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară.
„Dacă plouă, din cauza defrişărilor, o mare parte din terenurile agricole sunt distruse. Dacă însă este secetă, ajungem în aceeaşi situaţie, culturile agricole fiind compromise în mare măsură din lipsa sistemelor de irigaţii. Oricum, în acest moment, culturile sunt întârziate cu trei săptămâni din cauza timpului rece din primăvară, iar recolta va fi şi anul acesta slabă“, adaugă el.
Pare ciudat să ne temem de secetă când plouă în majoritatea zonelor din țară, însă pericolul probabil există. Un lucru bun pentru piața internațională a alimentelor este reluarea exporturilor de cereale de către Rusia, care recent a ridicat interdicția impusă anul trecut (din cauza secetei și a incendiilor). Dar pentru a se proteja de secetă, fermierii au nevoie de irigații, adică de investiții în sistemele necesare. Evident, au nevoie și de finanțare.
Mai multe garanții pentru finanțare
Valoarea creditelor acordate agricultorilor anul trecut s-a ridicat la aproximativ 1,2 miliarde euro. Din această sumă, jumătate o reprezintă creditele acordate fermierilor și IMM-urilor din domeniul agricol, iar restul marilor investitori. Cele două fonduri de garantare (Fondul pentru Garantarea Creditului Rural și Fondul pentru IMM) au acordat garanții pentru credite în valoare de 1,7 miliarde lei, restul de până la 2,5 miliarde lei fiind credite acordate cu cesiune în favoarea băncii a subvențiilor primite de fermieri.
„Astfel, circa 600 milioane euro au fost credite acordate investitorilor mici și mijlocii, iar creditele accesate de marii investitori în agricultură au dublat suma, ajungându-se ca, în 2010, valoarea împrumuturilor pentru dezvoltarea agriculturii să se ridice la 1,2 miliarde euro“, au spus surse din piața bancară.
Spectrul unui an secetos, adică dificil pentru agricultori, ridică probleme și în ceea ce privește finanțarea, fiind cerute și mai multe garanții. „Dobânzile aplicate şi condiţiile impuse fac băncile de temut pentru fermieri. Cu atâtea garanţii solicitate, este greu de obţinut un credit, iar situaţia nu pare a se remedia“, a spus Dragoș Frumosu. Principalele bănci care au oferte de creditare a agricultorilor sunt CEC, Raiffeisen, Banca Transilvania, BCR şi BRD. Anul trecut, Fondul de Garantare a Creditului Rural a acordat garanţii pentru împrumuturi în valoare de 1,5 miliarde lei, 80% reprezentând sprijin pentru investiţii, iar restul pentru activitatea de producţie.
Irigațiile sunt decisive, dar inexistente
„România are cel mai mare număr de ferme agricole din UE, adică 3,9 milioane, față de 2,4 milioane în Polonia, 1,7 milioane în Italia, un milion în Spania și 0,5 milioane în Franța. Problema este că suprafața agricolă medie a unei ferme din România este de trei hectare, față de șase în Polnia și 52 în Franța“, spune Dominic Bruynseels, CEO al BCR, care explică astfel una dintre principalele cauze ale ineficienței agricole autohtone. Și cu cât este mai mică ferma, cu atât îi va fi mai greu să acceseze un credit bancar.
Printre alternativele pe care agricultorii le au se numără și contractele cu distribuitorii de cereale. Un exemplu este cel de la Cargill, care are, în prezent, o capacitate de depozitare de 0,5 milioane tone prin rețeaua de 18 silozuri deținute. Compania, care oferă și produse, și servicii agricole fermierilor, are circa 500 de parteneri (ferme) pe zona de inputuri (îngrășăminte, pesticide, echpamente, instalații de irigație etc.) și peste 1.500 de parteneri comerciali, de la care cumpără recoltele. Modelul este cel al furnizării de inputuri pentru care plata se poate face în natură în momentul recoltării.
„În România, randamentul la hectar este influențat decisiv de irigații“, spune Martin Schuldt, country manager al Cargill România. Din păcate, crearea unui sistem de irigații se lovește de aceeași problemă a fărâmițării terenurilor agricole, investiția în irigații fiind, de cele mai multe ori, peste posibilitățile financiare ale unui mic fermier.
Deocamdată, datele oferite de agricultori indică recolte la cereale mai reduse decât cele de anul trecut (23% la secară, 22% la rapiță, 7,6% la oleaginoase). Producția mai mică se traduce prin pierderi și prin scumpiri.