Anul 2009 va rămâne în istoria meteorologilor ca fiind unul în care seceta a atins cote alarmante pe toate continentele. Dacă însă în Australia, de exemplu, seceta înseamnă mai mult incendii, în zone precum Africa, lipsa ploilor este egalul unei drame de proporţii în plus.

În Europa, seceta înseamnă o scădere a nivelului cursurilor de apă, ceea ce face ca situaţia să nu fie deloc gravă, încă. În zona Americii de Sud, seceta este, în principal, echivalentul scăderii producţiei de cereale. În Africa vorbim deja de vieţi omeneşti. Mai mult de 20 de milioane de oameni depind la ora actuală de ajutor alimentar venit din Estul continentului, conform estimărilor Food and Agriculture Organization (FAO). Oxfam vorbeşte chiar de 23 de milioane de persoane afectate.

Activiştii spun că acestea nu sunt decât semne de la Mama Natură pentru ca liderii care se vor aduna în decembrie la summitul de la Copenhaga să ia deciziile corecte în ceea ce priveşte schimbările climatice.

Hrană de două ori mai scumpă

Economiştii văd un pic diferit aceste fenomen. Cifrele arată că omenirea nu trăieşte acum „seceta secolului” aşa cum sunt tentate unele publicaţii să afirme. Este adevărat că nivelul precipitaţiilor a înregistrat scăderi importante, însă nu excepţionale. În cazul Africii, există un cumul de efecte care au creat această situaţie dificilă, explică Ahmed Shukri, economist senior la FAO.

Seceta din 2002 a fost mult mai severă decât cea de acum, însă impactul celei actuale este mult mai mare din cauza crizei.

Hrana din Kenya, din Somalia sau Uganda este de 2 ori mai scumpă decât în 2006, iar familiile care îşi dau aproape toţi banii pe mâncare sunt cele mai afectate.

Nu sunt bani!

Rareori seceta este factorul care aduce singur tensiuni sociale, însă FAO avertizează că în Somalia, de exemplu, există cea mai mare criză umanitară pe care această ţară a trăit-o în ultimii 18 ani. Aproape un locuitor din 2, adică 3,8 milioane de persoane, are nevoie de ajutor alimentar de urgenţă.

Criza financiară are „marele merit” de a fi reuşit să blocheze fondurile de urgenţă care erau alocate în trecut de către statele mai cu dare de mână. din cele 6,7 miliarde de dolari incluşi în Programul alimentar mondial (PMA) al ONU, program în care sunt incluse 102 milioane de persoane din 78 de ţări, au fost vărsate doar 3,7 miliarde de dolari.

„Este greu să găseşti aceşti bani într-o perioadă normală. Imaginaţi-vă ce se întâmplă când statele se confruntă cu o criză financiară”, spune Emilia Casella, purtător de cuvânt al acestui program.

Populaţia se va înmulţi cu 100%

În acest timp, programul de salvare a băncilor americane, a costat 700 de miliarde de dolari, adică de aproape 100 de ori decât banii incluşi în PMA şi care nu s-au strâns decât jumătate.

Veştile rele nu se opresc aici. Pe hartă apar noi zone unde până acum nu erau probleme. Astfel, ONU se vede nevoit să ofere ajutor în Guatemala sau Yemen, unde mii de copii suferă de subnutriţie.

Singura veste bună esta aceea că agricultura, un domeniu neglijat mult timp, a început să devină o prioritate politică. Până în 2050, vor trebui hrănite 2,3 miliarde de persoane suplimentare, în special în Africa subsahariană, unde numărul populaţiei va creşte cu 100%.

SURSA: „Le Temps”

DETALII:
Citeşte şi Pericolul unei crize alimentare este lângă noi