Așa cum arătam în articolul anterior, seceta a cuprins o parte importantă din teritoriul țării, ajungând în acest moment la cca 60% din total, zone unde gradul de afectare este sever, iar producțiile totale se estimeză că vor fi reduse cu 50% după aprecierea ministrului Agriculturii, domnul Oros.
Dar pe lângă cifre, suprafețe și producții, cred că poate fi de interes să vedem modul de gestionare a comunicării acestei situaţii catastrofice de către ministerul Agriculturii, implicit de către Guvern, dar și comunicarea celorlalţi actori, respectiv partidele parlamentare și presa de specialitate.
Dar să începem cu ce este mai uşor, respectiv cu partidele gen PMP, USR, PRO ROMÂNIA, UDMR şi ALDE unde cu părere de rău, nu putem comenta mare lucru în condiţiile în care poziţiile au fost sporadice şi fără consistenţă. Poate cu o singură observaţie mai notabilă în cazul PRO ROMÂNIA care a punctat la imagine în acest sens cu amendamentul pentru amânarea ratelor la fermierii afectaţi de secetă, un lucru care poate va fi benefic dacă va fi coroborat şi cu poziţia băncilor şi care va conta în mod cert într-o viitoare poziţionare politică pe acest subiect.
Totuşi sincer să fiu, mă aşteptam mai mult de la partidul condus de domnul Ponta care a ocupat poziţia de prim ministru şi în mandatul său a avut ceva probleme cu seceta, dar sporadice faţă de situaţia actuală. Această aşteptare poate ar fi trebuit să fie îndreptată şi spre ALDE, unde şi domnul Tăriceanu a fost premier, dar din păcate alte preocupări stau acum pe masa acestui partid.
În general domnul Ponta nu scapă ocazia să puncteze pe economie, unde este loc de afirmare din punct de vedere politic, dar pentru moment agricultura i-a scăpat, poate şi datorită plecării a doi colaboratori cunoscători ai domeniului, respectiv domnul Constantin, dar mai ales după părerea mea a domnului Câmpeanu.
Restul partidelor încercă sau personal sper să încerce măcar acum să se recalibreze şi reconecteze şi la alte probleme afară de pandemie, iar una din problemele extrem de importante se anunţă seceta cruntă din sectorul agricol, în toată complexitatea lui. Mai mult în perioada următoare se va constata posibila extindere a problemei pe lanţul alimentar care este conectat la producţia vegetală, respectiv zootehnia, mai ales vita, păsările şi porcul atât cât a mai rămas, apoi vine la rând industria mezelurilor şi a conservelor, industria nutreţurilor combinate şi multe altele. Asta se poate traduce printr-o criză accentuată şi de mai lungă durată, peste care nu vor trece chiar toţi actorii economici, dacă măsurile de susţinere a sectorului nu vor fi ferme, consistente şi implementate bine.
Totuşi partide gen USR sau PMP sunt partide care nu dispun de structuri organizate, capabile de analize şi soluţii la problemele actuale, iar eventuala organizare a fost blocată, dacă ar fi existat de restricţiile pandemiei.
Dacă aducem discuţia de PSD, simţul de supravieţuire deosebit de prezent al acestui partid, le arată că mediul rural s-ar putea să-i readucă pe val, după ce pandemia a amânat meciul alegerilor pentru iarnă, iar situaţia actuală le permite să recupereze puncte importante.
În primul rând trecerea în opoziţie, situaţie care nu si-au dorit-o, le vine acum ca o mănuşă, în condiţiile în care numai la guvernare să nu fii în acest moment.
Iniţiativele legislative mai mult sau mai puţin pregătite în prealabil, vin în valuri şi mă aştept la o creştere de intensitate în perioada următoare, mai ales că le este uşor să treacă proiectele de lege care au cameră decizională în camera deputaţilor. Astfel avem deja o iniţiativă pe aprobarea despăgubirilor în agricultură, alta pe înfiinţarea camerelor agricole, dar s-a scos de la naftalina modificarea legii vânzării terenurior agricole şi la momentul oportun o vor pune pe tapet şi cred aproape sigur că vor proceda la fel şi cu modificarea Codului Civil privind arendarea, ambele iniţiative ce au trecut deja de Senat.
Pentru cei care nu sunt foarte la curent cu sectorul agricol, comisia de agricultură de la Camera Deputaţilor este condusă de o echipă de fier în cuget şi simţiri, adică domnul Alexandru Stănescu ca şi preşedinte şi domnul Dan Ciocan ca secretar, ambii cunoscători ai domeniului, fiind legaţi de acesta şi având experienţa problematicii fermierilor.
Acum dacă vorbim de ce aceste initiative nu au fost scoase mai demult în spaţiul public, este o altă discuţie şi care arată o anumită imobilitate dată de poziţia de partid de guvernământ care aduce şi o imobilitate legislativă şi o prioritizare a proiectelor după cu totul alte criterii, lucru prezent în toată istoria post decembristă şi la toate guvernările.
Dar apropierea alegerilor şi lipsa ocupaţiilor aferente guvernării le-a creat timp şi pentru alte lucruri, inclusiv de a promova legi care să mulţumească anumite categorii sociale şi care să creeze impresia de partid responsabil, cu soluţii la probleme grave şi conectat la durerile celor necăjiţi, iar poate unii au uitat prea uşor, dar mediul rural este foarte disciplinat la vot.
În plus şi conducerea ministerului Agriculturii cu largă participare şi implicare demnă de o cauză mai bună, le dă muniţie celor de la PSD, prin bâlbele şi incoerenţa măsurilor şi actiunilor pe care le promovează, iar de cele mai multe ori ai impresia ca specialiştii pe PR ai ministerului lucrează mai mult pentru opoziţie.
Astfel ajungem cu trecerea noastră în revistă la partidul de guvernământ unde situaţia este de analizat pe 3 planuri, anume parlamentar, ministerial şi guvernamental.
La nivel parlamentar lupta este pierdută de către PNL ca şi iniţiativă legislativă pe domeniul agricol, iar grupurile parlamentare ale partidului de guvernământ sunt lipsite de imaginaţie politică în a contracara ofensiva opoziţiei şi nu dau dovadă de pragmatism măcar în a limita pierderile, iar aşteptările stau doar la guvern şi la Cotroceni. Cel puţin pe iniţiativele opoziţiei în comisiile de agricultură, parlamentarii PNL, inclusiv ultimele nume aduse cu surle şi trâmbiţe, adică domnul Constantin şi domnul Câmpeanu, nu pot inclina balanţa dar nici nu dau impresia că ar încerca.
Guvernul în schimb a lucrat şi mai serios în favoarea opoziţiei iar pe problematica agricolă şi-a subminat propriul ministru fără scrupule, care cel puţin de căteva ori a fost lăsat în ofsaid şi astfel avînd o imagine şifonată în exterior şi devenind vulnerabil în faţa atacurilor opoziţiei.
Dacă enumerăm doar căteva din aceste bâlbe, respectiv interzicerea exporturilor şi revenirea după o săptămână fără nici o explicaţie, măsuri care ba au fost cerute a fi introduse şi apoi s-a cerut anularea lor, iar ministrul datorită lipsei de comunicare şi a lipsei de susţinere internă a fost singurul pierzător. Afirm acest lucru, fiindcă mizez pe faptul că dacă ar fi făcut acest lucru fără aprobare, ar fi fost demis la apariţia scandalului, dar nefiind demis, mă face să cred că şi sefii pe linie de guvern şi partid cunosteau situaţia.
Un alt scandal a fost cel cu interzicerea mistreţiilor măsură pe care ministrul a anunţat-o ca prezenţă sigură în ordonanţa militară 10 şi surpriză, iepuraşul cu măsura nu a vrut să iasă din sac. Cel care a căzut din nou ca neserios a fost aceeaşi persoană, domnul Oros.
Alt aspect care îi va da de lucru titularului de la agricultură în viitorul apropiat, va fi mesajul intrasingent, dar greşit, pe care îl foloseşte în aceste momente cu fermierii obişnuiţi, anume folosirea insuficientă a irigaţiilor şi a asigurărilor pe care domnia sa într-un gest de mare ,,generozitate’’ le-a pus la dispoziţia fermierilor nerecunoscători. Doar că în ambele cazuri cel care ia dat aceste sugestii, nu ştiu dacă nu cumva are sarcina lui Iuda de al ,,vinde’’ pe ministru opoziţiei şi campaniei de presă furibunde care va începe aproape sigur, dacă un arhanghel protector nu îi va aduce precipitaţii imense şi va reuşi evitarea colapsului. Altfel un scenariu financiar al dezastrului de cca 2-3 miliarde de euro, îl va transforma pe ministru într-un personaj ,,hăituit’’ de legiunile opoziţiei doritoare de revanşă politică.
Vorbesc despre asigurări în condiţiile în care firmele de profil lipsesc cu desăvârşire din piaţă şi nu sunt prezente cu oferte, iar singura firmă care asigură seceta o face după criterii cel puţin ciudate şi care nu prea seamănă a asigurări responsabile pentru fermieri.
Legat de irigaţii se pare că nimeni nu îl avertizează pe domnul Oros că modul în care pune problema la un moment dat se va întoarce ca un bumerang, în condiţiile în care cifrele oficililor de la Agricultură nu mai sunt corelate şi ridică cel puţin semne de întrebare. Am în vedere de exemplu că după ce s-a vehiculat o suprafaţă posibilă de irigat de peste 1 milion de ha, s-a arătat că s-au încheiat contracte pe cca 880 de mii de ha, iar după un timp iese domnul ministru şi arată că suprafaţa posibilă de irigat este de cca 600 mii de ha şi se irigă doar cca 130 mii de ha. Adică reies două aspecte, că s-a contractat oficial o cifră de aproximativ 880 mii ha,dar posibil de irigat sunt doar 600 mii ha, adică s-a contractat în bătaie de joc? Asta doar pe hârtie, deoarece în realitate nimeni nu ştie nimic din realitatea pe teren, iar cifrele se folosesc doar pentru inducerea în eroare a fermierilor.
Un alt aspect se referă la situaţia că suprafaţa posibilă de irigat este de doar 10% din suprafaţa totală afectată de secetă, dar mereu oficialii de la Agricultură pun situaţia pe utilizarea insuficientă a irigaţilor şi asigurărilor. Chiar îî desconsideră intr-atât pe fermieri, încât sa-i prostească în faţă? Eu zic că este un joc periculos dar riscurile şi le asumă ministrul.
Astfel, dacă lucrurile vor merge prost, în mod aproape sigur domnul ministru va fi răstignit pe altarul agriculturii, în primul rând de proprii colegi, deoarece al apăra ar aduce daune şi mai mari partidului. Poziţia domniei sale de a nu discuta cu cei care îl pot ajuta în mod real şi încrezându-se doar în cei care îi promit o domnie ,,netulburată’’ de nimeni, este profund greşită şi îl face captiv în faţa realităţilor din piaţă. În plus şi ministerul la fel ca şi grupurile parlamentare au pierdut iniţiativa legislativă, cu toate că sistemul ordonanţelor de urgenţă foarte hulite, le poate aduce soluţii şi puncte politice, dar doar dacă identifică cu adevărat problemele mari ale agriculturii.
Este greu de crezut că aceste probleme mari ale agriculturii sunt programul usturoiul sau tomata, programe benefice de altfel, dar care sunt de nişă, nu sunt pentru majoritatea fermierilor sau pentru grupuri foarte mari.
În plus ministerul pare al impinge la păcat şi pe premier, astfel că avem o situaţie cel puţin ciudată, adică domnul Orban dă aviz negativ pe o iniţiativă legislativă a opoziţiei privind modificarea prevederilor legale din Codul Civil legate de durata contractului de arendă în special prin impunerea unei perioade minime de 7 ani, prevedere pe care nu cred că vreun fermier să nu şi-o dorească. În plus este şi o măsură benefică economic, mai ales dacă termenul ar fi de 10 ani, aceasta durată propusă fiind corelată cu durata de amortizare a utilajelor, tractoarelor şi combinelor, plus că stabilitatea ar duce la o creştere a investiţiilor dar şi o încredere mai mare a băncilor de a sprijini acest sector.
Mai mult avizul negativ nu a fost fundamentat pe vreun principiu sau strategie, ci pe motive hilar legale, adică noua modificare ar ,,modifica alte articole’’, asta arătând un grad de înţelegere redus a celui care a redactat şi băgat în mapa premierului acest aviz.
În cele din urmă ajungem la organizaţiile profesionale ale fermierilor şi care pe lăngă fragmentarea organizaţională, au şi o fragmentare de viziune, care nu a putut fi acoperită de alianţa de curând constituită între LAPAR, PRO AGRO, APPR şi UNCSVS, alianţă care mai mult pare a da un cec în alb şi de lungă durată actualei conduceri a ministerului, poate într-o anumită măsură stimulată si de faptul că unul dintre secretarii de stat, domnul Emil Dumitru este fostul lider al PRO AGRO până mai ieri.
Acum este de văzut şi ce se va întâmpla, deoarece după percepţia şi părerea proprie, actualul secretar de stat are mari şanse să devină viitorul titular al ministerului, în condiţiile în care pentru o perioadă cel puţin poate asigura pacea socială cu organizaţiile profesionale ale fermierilor, de care este legat mai mult sau mai puţin. În plus această rocadă va fi necesară dacă situaţia va deveni critică iar pagubele se vor cifra aşa cum anticipez la peste 2 miliarde de euro, dacă nu cumva vom sări şi de 3 miliarde de euro în cazul afectării şi culturilor de primăvară, situaţie posibilă a se întâmpla dacă în următoarele 3-4 săptămâni nu va ploua. În caz contrar, ,,regele a murit, trăiască regele’’, doar că nu ştim încă numele acestuia.
Agricultura în acest an electoral s-ar putea să genereze mari schimbări în percepţia investitorilor din domeniu, iar cei care vor lua pulsul corect şi vor urma trendul, vor avea de căştigat politic sau profesional, doar că pentru asta trebuie determinare şi voinţă.