Soluţia de compromis acceptată pentru despăgubirea proprietarilor deposedaţi de regimul comunist, cărora nu li se mai pot restitui în natură averile confiscate, nu funcţionează nici acum.
Misiunea iniţială a Fondului Proprietatea începe să se piardă pe parcurs. În noiembrie 2005, instituţia a fost înfiinţată pentru a despăgubi foştii proprietari, transformaţi în acţionari. După aproape trei ani, este pe cale să devină un uriaş fond închis de investiţii, destinat celor care au potenţă financiară şi acces la informaţii privilegiate.
Acţiunile Fondului ar fi trebuit listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) în cel mai scurt timp posibil, termenul iniţial fiind anul 2006. Listarea ar fi permis acţionarilor să-şi våndă deţinerile la preţuri stabilite de piaţă, cotaţii reale bazate pe cifrele rezultate din auditarea companiilor din portofoliul FP. Ceea ce nu s-a întåmplat.
Ultimele veşti venite din zona deloc transparentă a Fondului Proprietatea ne arată că numărul celor despăgubiţi cu acţiuni scade considerabil. Din cei peste 3.000 de mici acţionari la sfårşitul anului trecut, în prezent s-a ajuns la mai puţin de 1.900. Disperaţi de lentoarea cu care se mişcă oficialii Fondului în privinţa listării acestuia la BVB, după ce mulţi au aşteptat ani de zile în instanţă recunoaşterea dreptului de proprietate, în mii de procese ameţite de legislaţia în permanentă schimbare, despăgubiţii preferă să våndă celor interesaţi, la preţuri care, conform informaţiilor din piaţă, se situează la 30-60% din valoarea nominală. Identitatea cumpărătorilor sau a vånzătorilor este cunoscută doar din presă, în urma unor investigaţii singulare din partea jurnaliştilor. Depozitarul Central, instituţia care deţine lista completă a acţionarilor, nu poate oferi informaţii din cauza clauzelor de confidenţialitate din contractul cu FP. Mai mult, Fondul şi-a desemnat reprezentanţi în 15 consilii de administraţie ale companiilor din portofoliu, însă nici lista acestora nu este publică. De ce? Conform declaraţiilor preşedintelui Fondului, Daniela Lulache, compania nu are salariaţi suficienţi pentru a crea această listă.
Revista Capital lansează o serie de materiale despre Fondul Proprietatea şi despre problemele cu care se confruntă compania al cărei acţionar majoritar este Ministerul Finanţelor. Instituţie obligată prin lege la transparenţă. Scopul campaniei de presă este identificarea soluţiilor necesare unei listări cåt mai rapide a Fondului la BVB, listare care ar mări şi transparenţa societăţii şi ar duce la îndeplinirea scopului iniţial, acela de despăgubire a foştilor proprietari. În cazul în care oficialii Fondului vor bloca în continuare informaţiile publice, indiferent că este vorba de lista acţionarilor sau de reprezentanţii în consiliile de administraţie, poate fi luată în calcul inclusiv acţionarea în justiţie a instituţiei pe baza legii liberului acces la informaţiile publice.
1995 – Legea Nr. 112
La patru ani după adoptarea unei legi privind retrocedarea terenurilor (legea nr. 18/1991), în 1995, a fost adoptată o lege adresată doar chiriaşilor care, înainte de instaurarea comunismului au fost proprietari ai imobilelor respective şi le dădea dreptul de a deveni proprietari.
Despăgubirile se limitau la un singur apartament. De asemenea, legea nr. 112 a deschis poarta către vinderea apartamentelor naţionalizate către chiriaşi, pentru care n-au existat revendicări, la preţuri modice. În cazurile în care despăgubirea în natură nu era posibilă, se plăteau despăgubiri în echivalent: în bunuri sau servicii.
2001 – Legea NR. 10
La peste zece ani după depunerea cererilor de retrocedare, existau revendicări asupra cărora primăriile nu se pronunţaseră încă. În plus, dacă imobilul revendicat făcea obiectul unei tranzacţii, fostul proprietar îşi pierdea orice speranţă de a-l primi înapoi. La fel se întåmpla şi în cazul în care acesta fusese demolat. Legea prevedea acordarea de despăgubiri în astfel de cazuri. Cele în numerar au rămas doar pe hårtie, în practică acordåndu-se titluri valorice, care puteau fi transformate în acţiuni la firmele de stat. În lipsa unor proceduri clare, marea parte a despăgubiţilor n-au reuşit să-şi schimbe hårtiile în acţiuni.
2005 – Legea Nr. 247
Stare de fapt: după 14 ani de la primele acte normative care vizau restabilirea dreptului de proprietate privată, mare parte din cererile de restituire în natură n-au putut fi soluţionate, iar pentru despăgubirile în echivalent nu exista un cadrul legal clar. Scopul Legii nr. 247, una din cele mai importante promisiuni electorale ale alianţei D.A., era reinstraurarea principiului retrocedării în natură (în cazul terenurilor, spitalelor, şcolilor) şi stabilirea unui mecanism de despăgubire în echivalent – prin acţiuni la Fondul Proprietatea. La trei ani de la adoptarea legii, Fondul Proprietatea nici n-a început demersurile de listare la Bursă.
1.891 persoane sunt acţionari la Fondul Proprietatea, după ce, la sfårşitul anului trecut, erau peste 3.000 de acţionari. Numărul dosarelor nesoluţionate este însă de peste 30.000
Reţeta transformării unui mecanism simplu în ceva care nu poate funcţiona
Fondul Proprietatea nu are încă un administrator, deşi acesta trebuia numit de anul trecut, iar auditarea companiilor din portofoliu este abia în curs de desfăşurare.
Mecanismul de despăgubire prin acţiuni ale Fondului Proprietatea (FP) ar trebui să fie simplu. Potrivit Legii nr. 247/2005, Fondul Proprietatea este entitatea destinată realizării plăţii în echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul romån. Fondul funcţionează ca un organism de plasament colectiv, un fond închis de investiţii, al cărui unic acţionar este statul romån pånă la transmiterea acţiunilor către persoanele fizice despăgubite. Acţionarii astfel constituiţi, îşi pot valorifica deţinerile prin intermediul unei case de brokeraj.
Procedura de obţinere a titlurilor de despăgubire de la Fondul Proprietatea este simplă, în sensul că persoana care a obţinut o hotăråre judecătorească definitivă şi irevocabilă poate cere de la FP emiterea acţiunilor. Valoarea despăgubirilor este specificată în hotărårea judecătorească, deci o procedură de evaluare suplimentară nu mai este necesară.
Valorificarea participaţiilor ar fi trebuit efectuată prin Bursa de Valori Bucureşti (BVB), în condiţii de transparenţă totală, cu cotaţii zilnice ale titlurilor FP. Întårzierea listării FP, intenţie declarată încă de la înfiinţarea societăţii, face ca valorificarea în acest mod să fie imposibilă. Pånă acum, înstrăinarea acţiunilor FP s-a realizat prin operaţiuni directe, neintermediate de platforma bursieră.
Fondul nu se poate lista însă fără o ofertă publică iniţială, care să cuprindă rapoartele de audit ale tuturor societăţilor din portofoliu. Activele FP se ridică la peste 14 miliarde lei, adunate din participaţiile la 88 de companii. Portofoliul Fondului a fost restructurat anul trecut. Din cele 114 participaţii iniţiale au fost eliminate cele neperformante, pentru care Fondul ar fi trebuit să constituie provizioane (conform legii, diminuarea valorii unei participaţii trebuie compensată cu o sumă egală, astfel încåt valoarea portofoliului să nu scadă). Pe långă auditarea societăţilor, Fondul mai trebuie să îşi numească şi un administrator. Deşi administratorul de fond trebuia numit de anul trecut, abia luna aceasta urmează să fie întocmit caietul de sarcini necesar licitaţiei pentru administrarea activelor de peste 14 miliarde de lei. Pånă în prezent, Fondul a reuşit doar să îşi găsească un consultant financiar, în persoana companiei britanice Schroeders Investment Management.
ÎNTARZIERI
Martie 2006. Primul preşedinte al Fondului, Nicolae Ivan, era optimist, anunţånd listarea pånă la 15 aprilie 2006. Au fost anunţate apoi amånări legate de faptul că Fondul nu poate intra la bursă decåt după ce sunt listate şi companiile la care are deţineri.
Iunie 2008. Fostul preşedinte al Fondului Proprietatea, Alexandru Păunescu, a avansat acest termen în urmă cu un an, spunånd că altfel îşi va da demisia. A fost înlocuit la o lună după expirarea termenului. Rămăsese de ales administratorul (nici pånă acum nu s-a demarat licitaţia) şi de făcut o evaluare a Fondului. S-a renunţat la listarea companiilor din portofoliu.
Iunie 2009. Acesta este ultimul termen anunţat oficial. Odată cu acest anunţ, conducătorii Fondului Proprietatea au comunicat şi paşii care trebuie urmaţi: elaborarea documentaţiei pentru selectarea administratorului, licitaţia, apoi listara propriu-zisă. Primul termen – cel pentru întocmirea documentaţiei, a fost din nou amånat.
Tranzacţii înfloritoare pe piaţa gri
Amånaţi la nesfårşit, o parte din foştii proprietari au renunţat să mai aştepte listarea. Preţul plătit este destul de mare: discounturi de circa 60% faţă de preţurile pe hårtie.
Pentru a evita o nouă cuponiadă, legile proprietăţii în forma iniţială, din 2005, excludeau posibilitatea tranzacţionării acţiunilor la Fondul Proprietatea sau a titlurilor de despăgubire. Nu că n-ar fi existat portiţe: contractele de novaţie sau cele de mandat. Din 2007 însă, restricţiile au fost eliminate, astfel că titlurile se pot tranzacţiona liber. Însă nu prin intermediul bursei. Asta înseamnă că orice preţ-reper este foarte greu de aflat. Să adăugăm şi faptul că Fondul Proprietatea consideră că numele acţionarilor este confidenţial, şi avem o imagine mai clară a stării de fapt.
Un fost proprietar, cel mai frecvent un pensionar de 70-80 de ani sau urmaşul acestuia, primeşte acţiuni de cåteva zeci de milioane. Probabil, le va vinde la jumătate din valoarea nominală unui intermediar care-l acostează la Depozitarul Central, instituţia care ţine evidenţa acţionarilor, sau la anunţurile de mica publicitate. De partea cealaltă, cumpărătorii instituţionali – manageri de fonduri internaţionale – vor să cumpere titluri de zeci sau sute de milioane de euro. Însă, în condiţiile în care acţionarii sunt „mulţi şi mărunţi“, iar numele lor imposibil de aflat pe căi legale, cumpărătorii sunt nevoiţi să apeleze la astfel de intermediari.
De fapt, din lipsa de transparenţă a Fondului Proprietatea intermediarii sunt cei mai cåştigaţi: cumpără titluri la 30% din valoarea nominală şi le vånd la 60%. Iar perdanţi sunt foştii proprietari, cu o putere economică mult mai mică. Avocatul Corin Trandafir, cel care reprezintă familiile Malaxa şi Auschnit – militează pentru listarea la bursă, apreciind că preţurile actuale sunt în defavoarea clienţilor săi.
«Listarea la Bursă este singurul lucru care ne interesează cu adevărat. Cåt timp fondul nu este listat, nu putem vorbi de o piaţă adevărată.»
Corin Trandafir, avocat Herzfeld&Rubin
