Într-un interviu acordat publicației Automotive News, șeful programului Global Acess din grupul Renault, Marc Suss, a dezvăluit câteva dintre secretele care au dus către succes modelele „low-cost”.
Marc Suss este responsabil în cadrul grupului Renault pentru mașinile low-cost comercializate în Europa sub marca Dacia și în alte state emergente precum Rusia, India sau Brazilia sub marca Renault. El a explicat jurnaliștilor de la Automotive News că gama Global Acess reprezintă linia de vehicule cu prețuri accesibile a grupului. Ea include trei familii de mașini: Logan – Sandero, Duster – Kaptur și Kwid.
La solicitarea de a explica pe ce se bazează succesul gamei „Global Access”, Marc Suss a declarat: „Primul punct este dezvoltarea conceptului design-to-cost. În mod normal, atunci când produci o mașină, cei de la planificare spun de ce componente au nevoie și designerii explică ce doresc. Apoi aceste detalii sunt oferite inginerilor care trimit soluția tehnică furnizorilor, iar aceștia revin cu un preț pentru componente. Un preț pe care îl accepți sau nu. Noi nu lucrăm așa în cazul Global Acess. Îi băgăm pe toți într-o sală de ședințe, le spunem că am dori o anumită componentă pe care suntem dispuși să cheltuim 50 de euro, de exemplu. Ce trebuie să facem pentru a o obține? Este un alt mod de gândire orientat către valoarea adăugată oferită clientului. Un alt punct important este volumul, scara globală la care gândim lucrurile. Producem Duster în uzine din România, Rusia, Columbia, Brazilia și India. Dacă mergi la un furnizor și îi soliciți 100.000 de piese pe an acesta îți cere un preț, dar dacă îi ceri aceeași piesă în 500.000 de exemplare, prețul pe bucată este mai mic.”
În privința furnizorilor cu care colaborează, Suss a menționat că „adesea este folosită experiența marilor furnizori precum Valeo sau Delphi, dar de cele mai multe ori sunt căutați furnizori locali. Furnizorii mici au costuri fixe scăzute și sunt foarte flexibili, dar trebuie ajutați pe partea de tehnologie. În România și Maroc lucrăm cu mulți furnizori mici pe care i-am ajutat să crească. Un exemplu extrem este India, unde 98% dintre componentele pentru Kwid vin de la mici furnizori locali. Altfel nu poți vinde Kwid cu 4.000 de euro”.
Citește și: