Cartofii crocanți au și ei în spate un secret pe care nu foarte multă lume îl cunoaște. Înainte de a fi prăjiți în tigaie, aceștia trebuie să treacă printr-un alt procedeu care le dă această textură.
Mai exact, înainte de a-i prăji, cartofii trebuie fierți în apă, alături de sare și de oțet. Ele sunt ingredietenele care schimbă textura cartofilor. Aceștia vor ieși moi în interior și crocanți în exterior.
Deși va dura mai mult decât modul simplu de prăjire, efortul merită. Pentru început, pune o oală mare cu apă pe aragaz, adaugă câteva linguri de oțet alb și o lingură mare de sare. Pune cartofii curățați sau cu coajă în apă și lasă să fiarbă.
Cartofii se scot apoi și se taie, iar în acest timp se pune tigaia cu mult ulei la încins. Cartofii se prăjesc până devin aurii, apoi se pun într-un castron de metal și se adaugă sare. Totodată, se poate presăra și cașcaval, brânză, dar și sosuri sau alte condimente.
În ceea ce privește modul de acțiune al ingredientelor, oțetul frăgezește cartofii, în timp ce sarea îi face să elimine amidonul în exces, lucru care face cartofii să nu se lipească unul de altul în timpul prăjirii.
Totodată, libertatea.ro scrie și care este cea mai bună grăsime pentru prăjit. Potrivit sursei citate, nivelul de saturație cu hidrogen al unei grăsimi este cea mai importantă variabilă. Grăsimile foarte saturate, cum ar fi untura, sunt solide la temperatura camerei, în timp ce grăsimile polinesaturate, cum ar fi uleiurile vegetale și de canola, rămân lichide la temperatura camerei.
Cum se prăjesc corect alimentele
O alegere bună pentru prăjire este grăsimea de rață și untura de porc, sunt mai aromate decât uleiurile lichide rafinate. Totuși, grăsimile saturate sunt considerate mai puțin sănătoase decât grăsimile polinesaturate lichide, deoarece acestea pot fi asociate cu un risc mai mare de boli cardiovasculare.
În același timp, saturația face ca aceste grăsimi să se degradeze mai repede în timpul prăjirii. Acestea încep să se descompună la temperaturi tipice de prăjire, eliberând acizi grași liberi care ard și creează fum vizibil. Odată ce grăsimea a atins acest punct, va crea toxine și elemente nocive.
În ceea ce privește modalitatea de prăjire, alimentele trebuie tăiate în bucăți de dimensiuni similare, astfel încât să se prăjească în același timp. Prăjește întotdeauna într-o oală adâncă și umple-o doar cu o treime sau jumătate cu ulei.
De menționat este faptul că vasele înalte și înguste ajută la prelungirea duratei de prăjire a uleiului, în contextul în care mai puțin din suprafața uleiului este expusă oxigenului. În general, se prăjește în șarje mici pentru a preveni scăderea temperaturii uleiului, ceea ce poate duce la absorbția grăsimii în alimente.
La final, alimentele prăjite trebuie scurse pe o hârtie absorbantă sau un grătar și se condimentează imediat după prăjire, astfel încât condimentele să se lipească de mâncarea fierbinte.
Pe de altă parte, pentru a se dezvolta o crustă uscată și crocantă, este nevoie de o barieră între uleiul fierbinte și apa care migrează. Această barieră este, de obicei, ceva cu amidon. Mai exact, pe măsură ce amidonul se prăjește în uleiul fierbinte, acesta se usucă într-o coajă plăcut crocantă și protejează umezeala de dedesubt.
Astfel, mâncarea din interior se gătește „la aburi” în timp ce învelișul se rumenește și se face crocant. După prăjire, mâncarea va continua să se gătească în interior, dar învelișul va rămâne crocant.