Nu este neobişnuit ca un antreprenor să vorbească cu pasiune despre propria sa afacere, ca despre un membru al familiei. Foarte rar respectivul membru este un băiat înfiat, obraznic peste măsură şi misogin pe deasupra, aşa cum este Vincon-ul lui Luchi Georgescu (54 ani). „Când am apărut la licitaţia de privatizare, ceilalţi ofertanţi, care-şi aranjaseră ploile, au crezut că sunt o glumă. Realizând că sunt serioasă, au pus mână de la mână şi au vrut să-mi ofere câteva sute de mii. Abia atunci am realizat cât de valoroasă e compania“, povesteşte cu însufleţire Georgescu despre cum a ajuns acţionar majoritar la Vincon, businessul său principal.

12 ani şi 40 mil. euro mai târziu, Vincon, cel mai mare producător de vinuri local în volum, este o afacere consolidată, cu vânzări de peste 30 mil. euro în 2011. Majoritatea investiţiilor s-au făcut în vin, de la viţa-de-vie propriu-zisă până la utilaje şi resurse umane. Un proces mult mai complicat decât pare la prima vedere, pentru că Vincon, nu fusese, în cei 50 de ani de existenţă dinainte de privatizare, o companie integrată, ci mai degrabă un fel de asociaţie de ­IAS-uri şi ferme, fără niciun petic de vie, fără un brand propriu şi cu o subcapitalizare acută.  „Vincon era cel mai mare producător de vin şi avea patru butuci de vie în faţa birourilor. Am ajuns la circa 1.500 de hectare şi continuăm să plantăm, replantăm şi să achiziţionăm vie“, spune femeia de afaceri. Teoretic, recesiunea economică a afectat Vincon, odată cu întreaga piaţa a vinurilor locale. Practic, toate cele trei companii din grup, Vincon SA, Vincon Logistics şi Vincon Distribution, au fost profitabile şi în 2011, cu un rezultat brut de circa două milioane euro. Soliditatea Vincon ascunde câteva secrete de business.

Milioane la sticlă

„N-avem niciun credit bancar şi nici nu avem nevoie. Totul s-a făcut din fonduri proprii“, este unul din secretele lui Luchi Georgescu. De fapt, povesteşte ea, băncile îi fac ochi dulci tot timpul dintr-un motiv foarte simplu. În pivniţele şi cramele companiei sunt aşezate ordonat pe rafturi sau stocate în rezervoare de inox milioane multe de euro.  În Crama Paradis, locul unde se păstrează distilatele, sunt 4.200 de butoaie de 500 de litri de vinars, de vârste diferite, pus la învechit. Cele mai în vârstă, peste 31 de ani, sunt stocate în câteva rezervoare uriaşe, de 60.000 de litri. Cum o sticlă de 750 mililitri din vinarsul premium al Vincon pleacă de la poarta fabricii cu un preţ de 300 de lei, calculul valorii este aproape la fel de ameţitor precum „suflarea îngerilor“, acel miros de vanilie care se acumulează de obicei în cramele unde se învecheşte coniacul.  La fel de bancabile sunt şi cele 100.000 de sticle de vin vechi păstrate în Crama Domnească, cele mai vechi fiind din 1949, anul de înfiinţare a combinatului. Din când în când, se mai vând câteva sticle, dar preţurile sunt pe măsură, între 150 şi 1.000 de euro.

Oameni şi vin

Celălalt activ important al Vincon, alături de vin, dar în strânsă legătură cu acesta, sunt oamenii. „Resursa umană este esenţială. Când am venit eu, avem în companie şoferi pe cisterne care aveau case cu piscină şi aveau la rândul lor şoferi angajaţi care le făceau treaba. De ăştia am scăpat“, povesteşte Georgescu despre cum a redus „pierderile“ companiei cu circa 40%. Au rămas şi au mai venit oameni pasionaţi de vin, cum este directorul general Georgel Costache, unul dintre primii cinci degustători de vin din lume şi deţinător al unui doctorat în coniac. Să zicem că nu e bine să deschizi subiectul vin/coniac în prezenţa lui dacă ţi-a interzis medicul consumul de alcool. Costache lucrează de 32 de ani în combinat şi a furat meseria de la fostul oenolog-şef, tatăl senatorului Varujan Vosganian. Acum predă tainele meseriei, la rândul său, oenologilor mai tineri din companie. „Vin mulţi, şi unii pleacă după ce învaţă meserie la noi. Dar acum avem o echipă de specialişti solidă“, spune Luchi Georgescu, al cărui obiectiv este în acest moment dezvoltarea şi promovarea brandurilor din portofoliu. „Cumva ne-am concentrat asupra producţiei şi am omis acest aspect. Avem o lipsă aici, pentru că până în 2000 Vincon a vândut doar vrac, nu în sticle, aşa că brandul Vincon practic nu exista. Iar piaţa este foarte competitivă“, lasă ea de înţeles direcţia în care vede dezvoltarea companiei.


Eu am făcut afaceri de când mă ştiu. La 5 ani am vândut bujorii din curtea bunicii.
Luchi Georgescu

40-42 mil. euro este averea cu care a fost cotată Luchi Georgescu în ediția de anul trecut a TOP 300 Capital