Călin Georgescu, candidatul care a provocat o surpriză în turul întâi al alegerilor prezidențiale din România, a reușit să-și atragă atenția cu mesajele sale ecologiste și viziunea sa de sustenabilitate.
Cu toate acestea, biografia sa sugerează o carieră politică complexă, cu rădăcini adânci în primii ani ai tranziției post-comuniste. Fostă legătură a structurilor de putere ale perioadei, Georgescu este mai mult decât un simplu outsider al scenei politice românești.
Călin Georgescu și conexiunile cu puterea anilor ’90
Călin Georgescu are o carieră politică mai veche, cu rădăcini adânci în centrele de putere din primii ani ai tranziției post-comuniste.
Informațiile din biografia sa, consultate de Gândul, scot la iveală multiplele sale legături politice și administrative, unele dintre ele înrădăcinate încă din perioada în care România trecea prin primele transformări ale democrației.
Într-o serie de funcții administrative și politice, Călin Georgescu a fost implicat activ în anii ’90. În 1991, a fost numit șef al Biroului Senatorial de Mediu, poziție strategică într-un stat în formare, dominat de FSN.
Aceasta i-a permis să influențeze deciziile legate de mediul natural al României, o temă crucială în acea perioadă. Un an mai târziu, în 1992, Georgescu a devenit consilier al ministrului Mediului, Marcian Bleahu, în guvernul condus de Theodor Stolojan.
Acest guvern de tehnocrați, dominat politic de FSN, integra și politici ecologice, iar Georgescu a fost implicat direct în dezvoltarea acestora.
„Negarea” parcurilor naturale ale României
Din poziția sa de consilier al Ministerului Mediului, Georgescu a fost un critic vocal al ordonanțelor ce vizează parcurile naturale ale României. Între 1993 și 1996, a condus Asociaţia Tineretului Ecologist din România (TER) și a devenit secretar general în Ministerul Mediului în guvernarea CDR.
În această perioadă, Georgescu a contestat un ordin al ministrului Mediului ce propunea zonarea a 13 parcuri naturale. Printre acestea se numărau Delta Dunării, Piatra Craiului, Retezat, Bucegi și Apuseni.
Într-un articol din presa vremii, Georgescu susținea că aceste parcuri erau doar pe hârtie, o declarație făcută la un seminar despre „Parcurile Naționale din România”, desfășurat la Băile Herculane.
Mitul „nou venitului” în politica românească
Imaginea publică a lui Călin Georgescu ca un „nou venit” în politica românească devine tot mai greu de susținut. Legăturile sale cu puterea din anii ’90 arată că experiența sa politică este mai profundă decât se credea.
Pe rețelele sociale, unii utilizatori au început să comenteze pe marginea trecutului său politic.
De exemplu, un internaut a spus că Georgescu „l-a învățat administrație pe Iohannis”, dar acum nu l-ar cunoaște. Se face referire aici la întânirea pe care cei doi au avut-o în 2003.
Klaus Iohannis era primar al Sibiului, iar Călin Georgescu era director al Centrului Național de Dezvoltare Durabilă. Cei doi s-au întâlnit pentru a discutat despre Agenda 21.
Agenda 21 era un program ambiţios inițiat de Organizația Națiunilor Unite, avea scopul de a transforma administrațiile locale în centre eficiente de atragere a investițiilor și de promovare a parteneriatelor publice și private.
„ONU ne învață cum să atragem investițiile”, titra, la acel moment, cotidianul sibian Tribuna.
„La conferința de presă, Călin Georgescu a explicat că menirea programului este de a dezvolta în administrația locală structuri capabile să atragă investiții majore în descentralizarea administrației și în parteneriate publice/private”, scria sursa citată pe 5 martie 2003.
Privind în ansamblu factorii ce sunt direct legați de Georgescu, nimic nu este alb, ci mai degrabă un gri închis, cu tot mai multe implicații și fente ale electoratului român.
