Ivan Patzaichin, nemuritor în memoria sportului românesc
Mihai Covaliu, președinte Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a transmis că legendarul Ivan Patzaichin este „nemuritor”, fiind „datoria noastră să îi păstrăm vie memoria, să le spunem celor care vor veni să practice sport că totul e posibil atunci când te dăruiești”.
„E datoria noastră să îi păstrăm vie memoria, să le spunem celor care vor veni să practice sport că totul e posibil atunci când te dăruiești, te pregătești și crezi în tine. Că poți vâsli cu inima atunci când pagaia se rupe, că trebuie să dai înainte să primești și că nu e nimic mai înălțător decât să îi ajuți pe alții să ajungă campioni. Aceasta este povestea lui Ivan, plecat din Deltă, de la Mila 23, să devină campion. Și a reușit. Rămas bun, Ivan! Pentru noi ești nemuritor!”, a transmis Mihai Covaliu.
Ce carieră își dorea să aibă, înainte de a deveni o legendă?
Ivan Patzaichin a dezvăluit, într-un interviu acordat în 2015, că a fost tentat în adolescență să aibă o carieră muzicală, deoarece simțea „fiori artistici”.
„Am uitat să vă spun că, înainte să-mi pice pata pe kaiac, am trăit fiori de arist. Eram mort după muzică, rock în general, și, cum verii mei cântau la Tulcea într-o formație, Egreta se numea, am vrut să apuc și eu pe acest drum. Luam lecții de chitară, dar având degetele foarte groase, apucam câte trei corzi deodată! Nu mă descurcam, îmi trebuia mai multă finețe. Așa am renunțat la muzică.
Deși izolați în acea lume a apelor, prindeam Europa Liberă. Eram, astfel, la curent cu ce se întâmpla în mediul cultural și artistic occidental. În Deltă era un milițian la trei sate, aşa că dădeam radioul tare, ascultam din curte Pink Floyd, Deep Purple… Nu ne feream de nimeni, dar nici nu ne-a făcut cineva rău. Prin anii ’60, scriam scrisoare după scrisoare pentru emisiunea Metronom. Mi-aduc aminte că, odată, am cerut melodia Prieten drag, a Pompiliei Stoian…”, povestea marele campion, potrivit oamenidepoveste.ro
