La 18 iulie, UE a semnat un nou acord cu Azerbaidjanul, care vizează creșterea exporturilor de gaze ale țării către Europa. Gubad Ibadoghlu, analist senior la London School of Economics, evaluează ce înseamnă acordul pentru Azerbaidjan și dacă va face o diferență reală în reducerea dependenței UE de gazul rusesc.
Securitatea energetică a Europei depinde de acordul cu Azerbaidjanul
Cu doar două zile înainte de intervenția militară a Rusiei în Ucraina, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Kremlin și a semnat o Declarație privind cooperarea reciprocă dintre Azerbaidjan și Rusia. Cu toate acestea, consecințele conflictului din Ucraina au reînnoit eforturile liderilor UE de a colabora cu Azerbaidjanul. Rezultatul a fost că importanța Europei pentru Azerbaidjan și Azerbaidjan pentru Europa a crescut substanțial.
În ultimele luni au avut loc mai multe vizite ale reprezentanților UE în Azerbaidjan. La 15 iulie, Toivo Klaar, reprezentantul special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud, a venit la Baku și s-a întâlnit cu președintele Aliev. Aceasta a fost urmată de o vizită la 18 iulie a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a semnat un memorandum de înțelegere privind un parteneriat strategic în domeniul energiei între Azerbaidjan și UE.
Noul acord prevede o creștere substanțială a volumului anual de gaze exportate din Azerbaidjan în Europa în următorii cinci ani. În discursul său de la conferința de presă de mai jos, von der Leyen a numit Azerbaidjanul un „partener de încredere” în domeniul energiei. Ea a precizat că, întrucât UE nu se mai poate baza pe aprovizionarea cu gaze a Rusiei, UE „a decis, prin urmare, să se diversifice departe de Rusia și să se îndrepte către parteneri mai de încredere …..și mă bucur să număr Azerbaidjanul printre ei”.
Azerbaidjanul exportă în prezent în UE aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaz pe an. În temeiul noului acord, se preconizează că țara își va crește exporturile de gaze către UE în cadrul coridorului sudic al gazelor la 20 de miliarde de metri cubi până în 2027 și până la 12 miliarde de metri cubi până în 2023. Von der Leyen a remarcat, de asemenea, că „Azerbaidjanul are un potențial extraordinar în domeniul energiei regenerabile” și a declarat că UE intenționează să coopereze și cu această țară în acest domeniu, în special în ceea ce privește producția de energie solară și eoliană a Azerbaidjanului. Ea a subliniat că ar trebui instituită cooperarea în domeniul energiei în contextul protecției mediului și a încurajat Azerbaidjanul să se alăture Angajamentului global privind metanul, care este susținut de 119 țări.
Nevoia de investiții
Prin semnarea acordului, Azerbaidjanul a intrat într-o nouă etapă în era provocărilor complexe care afectează securitatea energetică a UE. Relațiile de parteneriat strategic în acest domeniu impun obligații atât Azerbaidjanului, cât și UE. În primul rând, extinderea coridorului sudic al gazelor necesită investiții suplimentare mari. Acest aspect important nu a fost menționat în comunicatul de presă de niciuna dintre părți.
Cel mai probabil, investitorii, inclusiv Banca Europeană de Investiții, vor fi atrași de extinderea capacității de transport a conductei transadriatice (TAP) în cadrul extinderii coridorului sudic al gazelor, deoarece promite noi oportunități de diversificare a aprovizionării cu energie a Europei. În același timp, Azerbaidjanul nu are în prezent suficient gaz pentru a exporta în Europa.
Acest lucru creează necesitatea de a accelera producția în domenii noi și viitoare, care necesită, de asemenea, investiții suplimentare. În plus față de câmpul de gaz Shah Deniz, care este cel mai mare din Azerbaidjan, ar trebui, prin urmare, să se facă investiții în producția și exportul de gaze la zăcămintele de gaze de adâncime Shafaq-Asiman, Umid-Babek, Absheron și Azeri Chiraq Guneshli (ACG). Acest lucru ar permite o creștere semnificativă a producției de gaze în Azerbaidjan în următorii cinci ani.
Unii experți au sugerat că Azerbaidjanul ar putea pur și simplu să cumpere gaz din Rusia și să-l vândă Europei. Cu toate acestea, acest lucru nu este posibil în cadrul sancțiunilor actuale. Chiar dacă acest lucru ar deveni posibil în viitor, ar necesita reconstrucția gazoductului Mozdok-Hajigabul existent între Rusia și Azerbaidjan, care are o capacitate maximă de transport de 10 miliarde de metri cubi.
O altă alternativă ar fi ca Turkmenistanul să furnizeze gaze Iranului, iar Azerbaidjanul să cumpere apoi aceeași cantitate de gaz din Iran. Dar, în ciuda tuturor acestor alternative, europenii vor trebui să aștepte cel puțin cinci ani pentru ca gazoductul TAP, ruta de export de gaze din Azerbaidjan în Europa, să ajungă la o capacitate de transport de 20 de miliarde de metri cubi.
Azerbaidjanul intenționează, de asemenea, să atragă investitori europeni pentru a investi în sectorul său de energie din surse regenerabile. Țara și-a extins recent eforturile pentru tranziția către energia verde. Acest lucru este deosebit de important în sectorul azer al Mării Caspice și în teritoriile asupra cărora Azerbaidjanul a recâștigat controlul în timpul războiului din 2020 cu Armenia. Aceste eforturi vor contribui la crearea de noi capacități de producție pentru energia eoliană și solară și, de asemenea, vor determina piețele de export. În prezent, „Coridorul Zangezur” propus și linia de cablu de sub Marea Neagră din Georgia în România sunt evaluate ca rute de export.
Un acord politic
Deși acordul dintre Azerbaidjan și UE va avea un impact important asupra cooperării în domeniul energiei, acesta a fost în primul rând un acord politic. În cele din urmă, servește două scopuri principale. Primul este reducerea sferei de influență și control a Rusiei în Azerbaidjan. Al doilea, este de a reduce dependența energetică a Europei de Rusia.
După cum subliniază discuția de mai sus, acest din urmă obiectiv va fi dificil de realizat fără investiții substanțiale. Cu toate acestea, ambele obiective vor fi afectate în mod substanțial de rezultatul războiului din Ucraina. Prin urmare, rămâne de văzut care va fi impactul durabil asupra sectorului energetic în următorii ani, scrie LSE.