În ceea ce mă privește, mi-e cam frică să dau paharul peste cap. Fiindcă nu aș înghiți pe nerăsuflate previziunile Guvernului pentru 2012. 3,5%-4% a anunțat Emil Boc estimarea de creștere economică luată în calcul pentru bugetul de stat.
Mai apoi, Traian Băsescu a ieșit public cu propria să viziune, care avansează o cifră de 2%-2,5%. În aceste condiții, imparțială precum Themis (zisă și Justiția), Comisia Națională de Prognoză se pregătește să anunțe o nouă cifră în jurul a 3%, în așa fel încât să împace și capra, și varza. Până aici, lucrurile pot să pară întrucâtva logice. Singura teamă pe care o am este ca nu cumva – Doamne ferește! – să se dovedească toate aceste prognoze o imensă varză și să ne trezim cu capra amenințărilor potențiale în zona cu minus în față. Trebuie spus că așteptările unei creșteri economice de sub 2% pe an ar putea însemna chiar potențialul unei scăderi în termeni reali, dacă ne gândim la numeroasele riscuri neluate în considerare în proiectul de buget. Dar să lăsăm calculele exacte specialiștilor în macroeconomie și să spunem mai pe românește că nu ne așteaptă vreo mare îmbunătățire a nivelului de trai nici în cazul cel mai optimist. Firește, fără a lua în calcul câteva găleți de plastic, niște sticle de ulei și ceva pungi cu zahăr livrate populației de către liderii locali în preajma alegerilor. În buna tradiție românească, la sărbătoarea de an electoral.

M-am întâlnit de curând cu cineva care lucrează pentru o mare bancă de investiții de la New York. Omul avea o viziune tipic americănească asupra situației economice: America și Europa nu vor aduce nicio surpriză pozitivă pe termen mediu. Singurul potențial de creștere solidă îl au țările BRIC. Și, eventual, Argentina. Explicația este relativ simplă. În ciuda faptului că majoritatea companiilor și-au revenit, reușind să echilibreze veniturile mult scăzute prin tăierea agresivă a costurilor, potențialul de creștere organică a afacerilor din aceste piețe se află la cote mai mici chiar și decât șansele de calificare ale României la Europenele de fotbal din 2012. Pentru că populația din aceste piețe este nu numai sărăcită de ajustările dure ale finanțelor personale în urma crizei, ci și lipsită de orice apetit pentru risc sau pentru consum.

Situația descrisă mai sus nu este o noutate, și nici diferită de realitatea din țara noastră, dependentă de exporturile multinaționalelor și de fondurile UE precum regretata Amy Winehouse de heroină și alcool. Așa că, pentru toți cei care nu au trecut încă de pagina aceea cu date macro din ppt-ul de prezentare, am o singură recomandare: luați un gât de palincă de Oaș înainte de orice ședință de buget. Se spune că ajută mult la combaterea atacurilor de panică.