Prin anul 1931, intrebat daca i se pare normal sa castige 80 mii USD pe an, in conditiile in care Presedintele Hoover are un salariu de 75 mii USD, legendarul jucator de baseball Babe Ruth a raspuns: „Da, este normal, pentru ca eu am avut un sezon mai bun.”
Astazi, nimeni nu se mai intreaba nici de ce George W. Bush are un venit de 20-30 de ori mai mic decat al unui baschetbalist din NBA, nici de ce Michael Schumacher incaseaza mai mult decat toti ministrii germani la un loc. Nici macar faptul ca premierul britanic Tony Blair duce anual acasa numai 263 mii USD pe an, adica de trei-patru ori mai putin decat sefii unor societati cu capital de stat, cum sunt BBC ori Railtrack, nu pare iesit din comun.
Criza financiara si chiar prabusirea unor mega-companii ce pareau indestructibile i-au obligat atat pe actionari, cat si pe analisti sa constate ca vinovatii se disting prin veniturile fabuloase incasate de-a lungul anilor. Instantaneu, suspiciunea s-a intins asupra tuturor conducatorilor marilor corporatii, care, in cazul SUA, incaseaza azi de 475 ori salariul mediu al angajatilor lor, fata de 1980, cand raportul era de numai 42:1.
Salariu de Number One:
1,4 miliarde USD, in cinci ani
Schema americana de recompensare a sefilor executivi consta in a include in pachetul salarial al acestora, alaturi de leafa de baza, extrem de consistente parti variabile menite sa ii stimuleze pe conducatorii companiilor:
– bonificatii anuale pentru indicatorii de performanta economico-financiara ;
– cheltuieli de reprezentare ;
– premii pentru atingerea unor obiective de etapa dintr-o strategie pe termen mediu/lung ;
– pachete de actiuni oferite gratuit sau la preturi simbolice, pe care posesorii le pot specula sau pastra pentru a incasa dividende ;
– ocazional, indemnizatii si premii pentru situatii speciale, incepand cu realizarea unei tranzactii-cheie si incheind cu plecarea din companie.
In timp ce premiile si bonificatiile de performanta majoreaza veniturile anuale in medie cu 50-100%, actiunile sau dividendele pot multiplica de 10-30 de ori salariul de baza.
Intre cauzele prabusirii multora dintre companiile din seria Enron-WorldCom, un rol decisiv l-a avut supramotivarea sefilor executivi de a ridica valoarea actiunilor companiei, sporind pe masura dividendele de incasat la finele anului. Iar cand valoarea de piata n-a putut creste pe masura lacomiei, capitalul a fost supraevaluat prin inginerii contabile.
Pentru ca actiunile oferite sefilor executivi sunt gratuite, valoarea lor nu este raportata financiar cu titlu de cheltuiala, ceea ce duce la umflarea artificiala a activelor. Publicatia Fortune apreciaza ca, daca maine marile corporatii listate in grupul Standard & Poors 500 ar fi obligate sa le inregistreze la pasiv, castigurile din dividende ar scadea instantaneu in medie cu 21%, dar cu efecte dramatice in cazul companiilor de high-tech : Dell -59%, Intel -79%, Cisco -171%.
Nu intamplator, topul speculatorilor de astfel de actiuni este format din actuali si fosti sefi ai unor companii americane de IT. Iata, potrivit revistei Forbes, veniturile incasate de ei, in perioada 1999-2002, din vanzarea actiunilor dobandite de la propriile companii (in milioane USD):
– Philip Anschutz, director, Qwest Communications, 1.570;
– Ted Waitt, director executiv, Gateway, 1.100;
– Henry Samueli, copresedinte, Broadcom, 810;
– Henry Nicholas, director executiv, Broadcom, 799.
Anul veniturilor record pentru sefii corporatiilor nord-americane a fost 2000. Daca ar fi sa totalizam castigurile realizate in ultimii cinci ani de catre directorii executivi acreditati ca Number One prin marimea veniturilor, suma s-ar ridica la 1.400 milioane USD. Nu toti merita sa fie suspectati pentru castiguri nemeritate, dar fapt este ca patru dintre cele cinci companii care au platit cel mai scump management au avut, potrivit revistei Fortune, printre cele mai slabe performante fianciare: Walt Disney, Cendant, Computer Associates si Apple. Directorul executiv al ultimei companii, Steve Jobs, este si recordmenul absolut al incasarilor: pe langa un simbolic salariu de 1 USD, el este creditat cu castiguri de 381 milioane USD pe an (actiuni, plus un turbo-jet de 90 de milioane, oferit de firma).
Clubul milionarilor britanici are 123 de membri
Intr-un mod similar se petrec lucrurile in companiile britanice, care au adoptat in urma cu un deceniu sistemul american al pachetului de stimulente pentru sefii executivi. Comentand rezultatele unui studiu care vizeaza primele 100 de companii ale Albionului (FTSE 100), o filiala a firmei PricewaterhouseCoopers arata ca, in 2001, salariile de baza ale directorilor executivi au crescut cu 9,3%, pana la un nivel mediu de 890.000 USD, iar veniturile totale au sarit cu 11,1%, pana la o medie de 1.346.000 USD.
In cursul anului trecut, ceea ce s-ar putea numi Clubul Executivilor Milionari din Marea Britanie a atins numarul de 123 de membri. Fiecare dintre ei castiga anual peste un milion de lire sterline, adica 1,55 milioane dolari. Cu cel mai mare salariu este creditat Martin Bandier, presedintele EMI (5,73 milioane USD), iar cu cea mai spectaculoasa crestere a castigurilor in 2001, Luc Vandevelde (Marks & Spencer), cu un salt de la 1,29 la 3,4 milioane USD, adica 167,9%.
Toate acestea in conditiile in care, din pricina prabusirii profiturilor si cotatiilor de bursa, salariile pe economie au stagnat ori chiar s-au redus, in servicii, cu 4,1%. Nu rareori, veniturile fabuloase ale top-managementului sunt platite cu pretul unor planuri de austeritate suportate de salariati. Dupa ce a achizitionat publicatiile Daily si Sunday Express, Richard Desmond, taticul presei pornografice din Anglia, a redus cu 23% fondul de salarii, concediind 700 de angajati. Astfel, chiar pe fondul unui declin al vanzarilor, profitul a crescut cu 15%, performanta pentru care Desmond s-a recompensat pe sine, ca si pe patru dintre manageri, cu castiguri totale de 11,8 milioane USD; cu doar un an inainte, salariile directorilor totalizasera 2,5 milioane USD.
Desi sunt considerate supraevaluate ca urmare a alinierii la standardele americane, veniturile sefilor executivi britanici raman de circa zece ori mai mici decat ale confratilor de peste Ocean (unde media este de 15,5 milioane USD pentru primele 200 de companii). Europa continentala ramane la cote de salarizare mult mai joase: 590 mii USD in Franta, si doar 460 mii USD, in Germania.
Protocolul, comisioanele si salariile de adio
In decurs de numai un an, veniturile directorului executiv al societatii britanice de alimentare cu apa Thames Water, Bill Alexander, aproape ca s-au triplat, de la 886.000 USD la 2.169.000 USD. Aceasta a fost recompensa pentru incheierea contractului prin care, pentru suma de 6,662 miliarde USD, Thames Water a fost preluata de compania germana RWE, ceea ce a dublat numarul consumatorilor potentiali, pana la cifra de 50 milioane.
Bosii executivi sunt niste rasfatati ai marilor corporatii. Apartamentul din New York al directorului executiv al diviziei Toyota a costat 6,8 milioane USD, cu tot cu vinoteca. Totusi, un mizilic fata de locuinta omologilor sai de la General Electric si de la Tyco (11,3, respectiv 17,5 milioane USD). Iar pe lista de cheltuieli a directorului de la Global Crossing, Robert Annunziata, figureaza: un Mercedes SL500, un avion pentru deplasari personale, bilete de avion clasa I pentru toata familia (inclusiv pentru mama executivului) saptamanal.
Desi demisionat in urma cu o luna, fostul sef de la Vivendi Universal, Jean-Marie Messier, ramane in apartamentul executiv din New York si primeste un pachet de compensatii in valoare de 20 milioane USD, adica de trei ori veniturile pe care le incasase in 2001. Asta, dupa ce Messier dusese datoriile companiei la 11 miliarde USD, spulberandu-i credibilitatea.
Paradoxal, sumele pe care sefii executivi le ridica la plecarea din companie intrec orice inchipuire. Conform publicatiei Chief Executive, cele mai grase indemnizatii de disponibilizare din companiile americane le-au ridicat, in milioane USD: Bob Annunziata (Global Crossing), 16; Jill Barad (Mattel), 37; Stephen Hilbert (Conseco), 47; Frank Newman (Bankers Trust), 55; Doug Ivester (Coca-Cola): 120.tr
r
TOPUL VENITURILOR CONDUCATORILOR DE CORPORATII EUROPENE (milioane USD), in 2001r
r
Director executivttCompaniattVenituritActiunir
Canning FokttHutchison Whampoat13tNAr
Rolf BreuerttDeutsche Banktt12,2tNAr
Marcel OspelttUBSttt7,4tNAr
Angel CorcosteguitBanco Santandertt5,9tNAr
Jean-Pierre GarniertGlaxoSmithKlinett5,1t900.000r
Lindsay Owen-JonestLOrealttt4,8t500.00r
Lord BrownettBritish Petroleumtt4,4t1.300.000r
Ron SommerttDeutsche Telekomt3,8tNAr
Sir Christopher GenttVodafonett3,3t8.900.000r
Jurgen SchremppttDaymler Chryslertt3tNAr
Thierry DesmaresttTotalFina Elf tt2,9tNAr
Niall FitzgeraldttUnilevert2,8tt138.000r
Heinrich von PierertSiemenst2,8ttNAr
Matthew BarrettttBarclayst2,7tt12.327r
r
TOPUL VENITURILOR DIRECTORILOR EXECUTIVI AI CORPORAtIILOR AMERICANE, PE SECTOARE, IN 2000r
r
SectorultttNumele si companiattVenitultt% fata r
ttttttt(mil. USD)tde 1990r
Servicii financiaretSanford Weill, Citigrouptt150,7tt12.444r
ConglomeratettJohn Welch, General Electrict125,3tt2.496r
BauturitDouglas ttDaft, Coca Colattt109,4tt1.997r
Investitii financiaretPhilip Purcell, Morgan Stanleyt34,2tt1.571r
Comert en-detailttLee Scott, Wal-Marttt16,7tt793r
TelecomunicatiittMichael Armstrong, AT&Tt21,8tt539r
EnergeticattLee Raymond, Exxon Mobilt33,2tt507r
ComputerettLouis Gerstner, IBMtt37,7tt392r
FarmaceuticattRaymond Gilmartin, Merckt11,7tt350r
AutomobilettRichard Wagoner, General Motorst10,1tt288r
Alimente, tutunttGeoffrey Bible, Philip Morrist23,8tt250r
MediatttMichael Eisner, Walt Disneyt29,4tt-61r
SoftwarettSteven Balmer, Microsofttt0,633tt-64
