Trei directoare din Finantele Publice Bucuresti figureaza inca in acte publice ca cenzori la societati comerciale. Sa ne imaginam un subordonat in control la respectivele firme.
Cand folositi aragazul, ganditi-va si la directoarea Finantelor Publice Bucuresti. Wirom Gas este profitabilul importator prin care Gazprom Rusia trimite gaze in Romania, cu un comision de 10-15% (cifra de afaceri – 50 mil. USD, profit – 1,4 milioane dolari, conform bazei de date a Finantelor). Ce legatura sa fie intre gaz si fisc? Doina Popescu, directorul Directiei Generale a Finantelor Publice (DGFP) Bucuresti, a acceptat sa fie cenzor Wirom, la constituirea societatii in 1998, si figureaza inca la Registrul Comertului in aceasta calitate (ultima actualizare fiind facuta la 10 iunie 2002).
La Registrul Comertului, Doina Popescu mai apare si ca cenzor la Ecochem (peste 100 mld. lei cifra de afaceri in 2000), precum si la Silva Carpat Prodimpex, detinuta 99,4487% de actionarul libanez Universul Trading Company, cu sediul in Beirut (data ultimei actualizari 19.12.2001). Alte doua colege, directoarea Controlului Fiscal, Mariana Neacsu, si sefa de serviciu, Elena Conea, figureaza de asemenea ca cenzori la Silva Carpat Prodimpex, fabricant de produse lemn, cu pierderi in 2000. Legea interzice controlorilor fiscali sa fie cenzori sau administratori. „Expertii contabili si contabilii autorizati nu pot sa isi exercite atributiile conferite de aceasta calitate (inclusiv de cenzori – nota red.) pe durata cat ocupa functii in Ministerul Finantelor”, stabileste Ordonanta nr. 89/1998. In plus, „functionarii publici nu pot exercita la societatile comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ” (Legea nr. 188/1999). Ce face un cenzor: in principal, supravegheaza gestiunea societati si documentele contabile, activitate pentru care primeste o indemnizatie stabilita de consiliul de administratie (aceasta poate fi de 20% din salariul administratorului).

Cum scapa fiscul firmele cu datorii

Dualitatea si incompatibilitatea de functii sunt doar varful aisbergului. Neregulile din cadrul DGFP si teama ca vor fi scosi tapi ispasitori i-a facut pe cativa functionari ai directiei sa vorbeasca. Emil Gaina, consilier DDFP: „Mii de dosare fiscale si acte de control lipsesc. Titluri de creanta in valoare de miliarde de lei zac nevalorificate sau sunt trimise la executare silita dupa doi-trei ani. Bunuri devenite proprietate de stat stau nevalorificate ani in sir, mucegaite, degradate si expirate in perioada gestionarii de catre DGFP Bucuresti. Se produc pagube de miliarde de lei prin debite prescrise. Toate acestea nu sunt afirmatiile mele, ci constatari ale Curtii de Conturi, ale organelor de control din cadrul MFP”, spune Emil Gaina. Firme ca Danex Plus, Peral International Kalavar Trading, Delta Trading, Tac Victory au fost controlate, li s-au stabilit datorii de cateva sute de milioane, dar, ulterior, Serviciul de executare silita a fost anuntat cu intarzieri de cel putin sase luni. In tot acest timp, datoriile catre stat au ajuns la 100.000 de miliarde lei, iar pentru recuperarea lor, fiscul da reesalonari.
O alta metoda este ca dosarul sa fie complet uitat, dupa care firma sa fie declarata in faliment. „Este o firma care face afaceri de miliarde, al carei nume nu pot sa il dau deocamdata. Nu si-a depus nici un bilant, nici o declaratie de impunere, n-a platit nici un leu. Insa conducerea vrea sa o faca scapata intocmindu-i dosar de insolvabilitate. Intre timp, firma si-a schimbat denumirea si isi continua afacerile”, spune Gaina. In alte cazuri, „sefii recomanda amenzi extrem de blande si schimba incadrarea faptei astfel incat sa i se aplice o sanctiune minima”, spune Viorica Bistea, inspector DGFP. Ea da detalii concrete despre iertarile de milioane: „Pentru nerepatriere de valuta in termen, societatea Tehnosoft International fusese amendata initial cu 309,7 milioane lei. In urma unei interventii la conducere, amenda i-a fost redusa la numai zece milioane lei, dupa ce se propusesera chiar doua milioane, adica de 150 de ori mai putin!”.
O practica frecventa de a acoperi datoriile este indulgenta pe teren, unde datoriile se fac scapate, stiut fiind faptul ca o firma nu poate fi controlata de doua ori pentru aceleasi impozite. Intr-o sesizare adresata Curtii de Conturi, un alt angajat al DGFP, consilierul Dan Maruntelu, atrage atentia asupra haosului din directie: „Mii de dosare fiscale au fost aruncate la gunoi, dosare care contineau nu numai acte constitutive ale agentilor economici, ci si procese-verbale de debite, amenzi, compensari, restituiri de TVA”.
Cei trei functionari DGFP au semnalat in nenumarate randuri ministrului finantelor, prin documente, problemele din interiorul DGFP. „Este ingrijorator ca ministrul Mihai Tanasescu, desi a fost informat in repetate randuri despre grave prejudicii aduse statului prin neglijenta conducerii DGFP, nu a luat nici o masura. Tolerarea acestor nereguli pune in discutie complicitatea sefilor din minister”, spun ei.

Nereguli, 40%, sanctiuni, 4%

Documente ale Directiei de Audit Intern a MFP (adresa IGAI nr. 2033/1999) arata „o serie de deficiente” constatate la DGFP Bucuresti, cum ar fi: „nevalorificarea bunurilor confiscate, lipsa de inventariere a acestor bunuri, cheltuieli neeconomice cu privire la organizarea unor licitatii”. Oficial, ministerul se multumeste sa ne raspunda sumar, la 19 iulie 2002, ca „sesizarile s-au confirmat partial”. Dar nu da alte detalii, desi le solicitam in mai multe randuri. In urma unei investigatii de aproape trei luni, reusim sa vedem si concluziile altor acte de control ale ministerului, care sunt edificatoare. Neregulile sesizate in documente interne sunt insa trecute sub tacere. Singura institutie transparenta s-a dovedit Curtea de Conturi. Rapoartele de control pentru perioada 1999-2000 fac praf Directia de Finante a Bucurestiului, desi lucrurile par a se fi imbunatatit anul trecut. „In urma verificarii modului in care organele din subordinea Ministerului Finantelor (Publice) si-au indeplinit, in anii 1999-2000, atributiile, s-au constatat o serie de abateri de la normele legale, nereguli si disfunctionalitati, arata rapoartele Curtii”. „Nu exista o evidenta analitica pe fiecare contribuabil, respectiv pe fiecare tip de creanta, care sa permita cunoasterea corecta, in orice moment, a situatiei veniturilor incasate, comparativ cu cea a creantelor datorate, respectiv a celor neachitate la termen”; „in 1999, 40% din societati nu au depus bilantul contabil. Organele fiscale au aplicat sanctiuni doar in 4% din cazuri”, precizeaza Constantin Ionescu, directorul acestei institutii.
Solicitata sa comenteze neregulile de la DGFP, Doina Popescu a acceptat intalnirea propusa si le-a adus in ajutor pe directoarea Gabriela stefanescu si pe jurista DGFP. Ne-a cerut sa inchidem reportofonul si sa nu utilizam aparatul foto. In fata refuzului, a disparut efectiv din birou spunand: „Nu am crezut ca dvs. veniti sa discutati cu reportofon, am crezut ca o sa fie o discutie lejera”. A mai spus: „Nu pot sa port o discutie cu dvs. fara acordul lui Tanasescu”, dupa care a parasit biroul fara nici o explicatie. Am asteptat-o mai mult de 20 de minute in fata biroului, sperand ca ne va spune de ce a reactionat asa. Dar n-a mai aparut. Solicitat sa prezinte un punct de vedere cu privire la neregulile semnalate, Ministerul Finantelor ne-a invitat la o intalnire in cabinetul sefului. Adica al ministrului Mihai Tanasescu. Am sperat ca ministrul va clarifica in fata publicului toate aceste probleme si ca va anunta masuri drastice. Ne-am inselat.
In locul ministrului, am stat de vorba cu o functionara de la DGFP, Gabriela stefanescu. Cineva are interesul sa mentina lucrurile asa cum sunt, si mai ales tacerea. Vraful de documente puse pe masa sefilor Finantelor Publice si propriile verificari interne ii fac in continuare sa taca. In acest timp, directoarea generala a Finantelor Publice Bucuresti o ia la fuga in fata ziaristilor si se ascunde de ei dupa pulpana ministrului. r
Rugand-o sa explice in ce calitate vorbeste, stefanescu a raspuns raspicat ca ea „a redactat materialul pe care dna Doina Popescu il va trimite ca raspuns”. Reproducem textual faxul semnat, intr-un tarziu, de Doina Popescu: „Dna Doina Popescu a desfasurat activitate de cenzor la Wirom Gas, unde statul roman detine 50% din capitalul social, de unde si-a dat demisia”. Curios, datele actualizate de Registrul Comertului – ultima oara la 10 iunie a.c. – arata ca societatea nationala Transgaz a statului roman detine numai 49,97%, restul fiind impartit intre diversi actionari. si mai curios, in ciuda solicitarii exprese, nu am primit nici o copie a eventualelor demisii din functii. r
Cu toate acestea, Doina Popescu a obtinut rapid o foaie semnata de directorul Silva Carpat Prodimpex, Marin Garici, si datata 30 august 2002, prin care acesta „declara pe proprie raspundere ca urmatoarele persoane: Popescu Doina, Neacsu Mariana, Conea Elena nu au certificat bilanturi in calitate de cenzori, nu au fost retribuite de societatea noastra in ultimii ani”. r
Organele de ancheta au datoria sa se autosesizeze si sa verifice adevarul in aceste declaratii asumate pe propria raspundere. si sa ia masuri de rigoare, daca lupta anticoruptie nu e doar un bluf.tr
r
Rapoartele curtii de conturi desfiinteaza directia de finanter
r
• In anul 1999, nici una dintre Administratiile financiare verificate nu si-a indeplinit programul de incasari; r
• S-au constat deficiente in activitatea de executare silita a creantelor cu consecinte grave, care vizeaza neincasarea veniturilor la bugetul statului. In anul 1999 nu s-a inceput executarea silita a unor datorii de cateva zeci de miliarde lei (exemplu 107,1 miliarde lei la Rerdwe Ecologic Service, 86,7 miliarde lei la Vulcan). r
• In anul 1999, circa 40% dintre agentii economici inregistrati nu au depus bilantul contabil sau declaratia de lipsa de activitate. Organele fiscale au aplicat sanctiuni doar in 4% din cazuri. Consecinta: imposibilitatea evaluarii corecte a creantelor cuvenite bugetului statului.r
• Dosarul fiscal unic pe fiecare contribuabil nu contine toate elementele prevazute de normele si reglementarile in vigoare (bilanturile contabile, declaratiile de impunere si deconturile, actele de control incheiate). r
• Nu s-au urmarit si verificat inlesnirile la plata obligatiilor catre buget (respectiv amanari, esalonari la plata, chiar scutiri), ceea ce a condus la necalcularea, neevidentierea contabila si neurmarirea unor creante bugetare in suma de 53,2 miliarde lei, in 2000. r
• Situatia in privinta executarii silite nu s-a imbunatatit nici in 2000: nu s-au aplicat toate formele de executare silita, majorarile de intarzieri, nu s-au valorificat toate sechestrele puse.r
r
r
O singura lege este de aur: a tacerii. Cine o incalca o incurcar
r
Conducerea finantelor tine zeci de cazuri de evaziune departe de ochii Politiei. Inspectori din interiorul institutiei fiscale au indraznit sa sparga tacerea. Ei acuza blocarea sesizarilor catre Politie. In loc de raspuns, represaliile nu s-au lasat asteptate.r
Capital a demarat ancheta acum trei luni, in urma memoriului publicat de inspectorul fiscal Viorica Bistea, in baza de date pentru ziaristi a site-ului Anchete.ro. r
Investigatia Capital a scos la iveala documente care sustin dezvaluirile Vioricai Bistea. „In activitatea mea am gasit probleme care necesitau a fi aduse la cunostinta Politiei. De pilda, cazul societatii Caspian Boys Impex SRL. In urma verificarilor, aflu ca societatea nu mai exista, ca nu are nici un act. Am facut un referat prin care ceream sa sesizam cazul Politiei. Mi-a fost returnat in bataie de joc dupa o luna de zile”, spune Viorica Bistea. sefele Mariana Neacsu si Elena Conea au returnat sesizarile catre Politie si in cazul Hadiqua Traders Import Export. „Din cele 40 de colege, nici una nu a gasit un caz demn de relatat Politiei”, spune Bistea. Pe la colturi, toti politistii vorbesc de proasta colaborare cu fiscul, dar nimeni nu isi asuma o declaratie oficiala.r
Contactat de Capital, Inspectoratul General al Politiei Bucuresti transmite semioficial ca doar in trei cazuri Finantele Bucuresti au alertat Politia, cum ar fi cazul Institutului Pasteur, caz semnalat, de altfel, de presa. Rapoartele Garzii Financiare si paginile ziarelor sunt pline de cazuri in care firmele fantoma trag tepe de miliarde. Insasi Maria Manolescu, secretar de stat in MFP, cataloga ca „ingrijorator” fenomenul vanzarii firmelor catre actionari care dispar, considerate ca fiind „zeci de mii”. Fiscul nu are o statistica in aceasta privinta.r
Controlata la randul sau, conducerea DGFP a gasit repede tapi ispasitori. Mai multi sefi de la Executare Silita au fost trasi la raspundere pentru datorii prescrise in 1995-1996, pe vremea cand ei nu lucrau in directie. In unul dintre cazuri (Best Buy), directoarea Gabriela stefanescu cerea in 1998 executarea unor debite prescrise din 1996 (procesul-verbal nr. 3251). Cu toate acestea, trebuia sa fie gasiti alti vinovati.r
Emil Gaina si-a castigat dreptatea in justitie. Dupa un proces lung, care l-a macinat nervos, pentru care a cheltuit timp si bani, instanta i-a dat castig de cauza. „Au fost luni in care luam 300 de mii salariu, pentru ca imi opreau bani in contul datoriilor nerecuperate”, spune Emil Gaina. Nu o data, el a semnalat directoarei Popescu neregulile din directie, insa „mi-a sugerat verbal sa stau linistit, deoarece volumul de munca implica si asemenea scapari”. Dan Maruntelu, un alt functionar tras la raspundere pentru nereguli dinaintea venirii lui in directie, a atras atentia asupra „bunurilor nevalorificate de patru-cinci ani de zile”, aspecte semnalate si de Curtea de Conturi. Nici o reactie.r
In schimb, au inceput represaliile. Ca si ceilalti doi consilieri, Viorica Bistea a venit in directie prin concurs: „Faceau presiuni asupra mea r
sa-mi dau demisia. Eu am depus la conducere un protest cu acuze grave. A urmat o negociere. Daca imi retrag petitia, imi rezolva problema.” r
Lovitura era abia in pregatire. Toate colegele din serviciu, 39 la numar, semneaza un memoriu prin care o caracterizeaza pe Viorica Bistea ca lipsita de competenta profesionala si „cu o stare de sanatate mintala (reproducem textual!) necorespunzatoare”. In lipsa oricaror documente medicale, aceste afirmatii raman nefondate, astfel incat Viorica Bistea le-a dat in judecata pe toate cele 39 de colege binevoitoare pentru calomnie, iar Politia cerceteaza, de asemenea, aceste fapte.tr
r
Si capii finantelor judetene sug de la mai multe oir
r
Scandalul spagii pentru partid din judetul Vrancea a scos la iveala acuzatii cu privire la folosirea controlului fiscal ca instrument de santaj pentru sponsorizari. Ancheta Capital la fata locului a scos la iveala calitatea de administrator a sefului DGFP Focsani, Constantin Grigorica, la Avicola Focsani. Desi acesta a pretins ca si-a dat demisia in toamna lui 2001, el conduce directia de cativa ani buni, perioada pentru care nu a putut sa isi justifice in vreun fel incompatibilitatea de funtcii. La putina vreme, „Ziarul de Focsani” semnala ca sefii judetului au avansat ideea clatinarii „capului” de la DGFP. Deocamdata, acesta este doar in concediu. r
La Iasi, „sefii finatelor sug la mai multe tate”, scria, la 15 iulie a.c, Ziarul de Iasi: „Pe langa lefurile pe care le primesc in virtutea functiilor detinute, sefii finantelor publice sunt cenzori sau membrii in consiliile de administratie ale mai multor firme de stat sau private si regii autonome. Profitand de portitele lasate de o lege ambigua, mai-marii fiscalitatii apara interesele statului din fotoliile firmelor. Dimineata si in cursul zilei acestia coordoneaza controlul la agentii economici, iar seara si in week-end ii sfatuiesc. Victorel Lupu, directorul Directiei de Finante Publice iesene, este cenzor la doua societati comerciale din judet (Moldoconstruct si Agralmixt, plus membru in Consiliul de Administratie al RAJAC). Lupu este de parere ca acest lucru nu exercita nici o presiune asupra subordonatilor. „Dimpotriva, eu cred ca inspectorii fiscali ar trebui sa-si faca treaba mai bine, stiind ca eu sunt cenzor la societatea pe care o controleaza”, afirma directorul finantelor iesene.