Din distributia si difuzarea de presa obtin profit toate companiile private ce activeaza pe aceasta piata, numai Rodipet, companie cu capital majoritar de stat, pierde bani. Mai grav, atata timp cat ea mai detine inca aproape 55% din piata. Prin „abilitatea” managerilor ce s-au perindat la conducerea companiei, pierderile nu se regasesc in bilant, ci in buzunarul editorilor care isi difuzeaza publicatiile prin aceasta societate. Rodipet profita de pozitia de semimonopol si uita luni la rand sa achite facturile pentru publicatiile vandute. In acest fel s-a ajuns la situatia in care datoriile catre trusturile de presa reprezinta de sase ori mai mult decat valoarea contabila a activelor fixe. In aceste conditii, de privatizarea societatii, de care tot pomeneste Guvernul, nici nu mai poate fi vorba. Cine vrea sa ia o societate cu o valoare de 22 de miliarde de lei (suma avansata in urma cu doi ani de fostul FPS), dar cu datorii de sase ori mai mari?
Sursa datoriilor nu este activitatea de distributie si difuzare a presei, asa cum incearca sa acrediteze „ciocoii vechi si noi” din Rodipet. Practic, din Rodipet s-a furat ca in codru. Contractele de difuzare a presei au reprezentat prima portita deschisa de fostul director general, Serban Radulescu, si Ioan Preda (director tehnic) spre laboratorul de afaceri in care s-a transformat Rodipet. Contractele preferentiale incheiate cu unii editori in perioada 1993 – 1997, urmate de achizitii de produse complementare activitatii de baza (artificii, cafea etc.), au transferat bani din conturile Rodipet in buzunarele unor intreprinzatori care aveau intotdeauna usa deschisa la fostul administrator al companiei, Radulescu. Mai grav este faptul ca aceasta persoana a stat in fotoliul de director general timp de zece ani, fara ca cineva sa-l clinteasca din loc. Desi unul dintre controalele Curtii de Conturi a scos la iveala nereguli importante in administrarea companiei, conducerea Rodipet (Radulescu si Ioan Preda) a scapat cu fata curata. Mai mult, daca in cele din urma Radulescu a fost inlocuit din functie, Ioan Preda inca mai troneaza la Rodipet.
In timpul mandatului sau, Serban Radulescu recunostea ca a incalcat cu buna stiinta legislatia comerciala in domeniu, realizand investitii cu bani ce nu apartineau societatii Rodipet, ei fiind sume datorate editorilor. Asta a determinat ca in contabilitatea firmei sa fie operate tot felul de artificii financiare prin care Rodipet sa obtina un minim de profit. Justificarea este cat se poate de evidenta. Cheltuind banii companiei pe investitii realizate pentru Rodipet si pentru interesul propriu al celor doi directori, Radulescu nu mai dispunea de fondurile necesare pentru functionarea companiei.
Sotii Radulescu
s-au creditat in familie
Asa s-a facut ca Radulescu a apelat la relatiile personale cu Nicolae Dumitrache, vicepresedintele sucursalei Cismigiu a Banc Post, pentru a obtine credite. Fapt recunoscut oficial de Radulescu. In plus, Serban Radulescu a beneficiat de sprijinul propriei sotii, care in acea perioada era sefa a departamentului credite al aceleiasi sucursale a Banc Post. Cu alte cuvinte, sotii Radulescu s-au creditat in familie. In 1999, creditul contractat de la Banc Post a fost de 14 miliarde lei. Dobanda pe care trebuia sa o plateasca Rodipet pentru acest credit era in valoare totala de peste trei miliarde lei, in conditiile in care compania obtinuse un profit de 217 milioane lei. Curajul pe care l-a avut Banc Post sa acorde un credit unei companii care nu poate achita din profit nici macar dobanda este greu de inteles. Cert este ca aceasta formula de functionare a companiei cu credite de la Banc Post a functionat si in anul 2000. De aceasta data, valoarea creditului a fost de 19 miliarde lei.
Dupa alegerile din 2000, conducerea Rodipet a fost schimbata doar pe jumatate. A plecat Radulescu, dar a ramas Preda, sub coordonarea noului venit in postul de director general, George Musliu. Acesta din urma a stat in functie doar cateva luni, anul trecut, dupa care si-a dat demisia. „In legatura cu gaura pe care am gasit-o la Rodipet, de circa 220 miliarde lei, nu exista la acea vreme decat o solutie. Am asezat Rodipet pe niste principii care sa aduca compania la o stabilitate financiara si la o anumita stabilitate in relatia cu furnizorii de presa. Mi-am dat seama ca misiunea mea a fost indeplinita si mi-am dat demisia”, sustine George Musliu, in prezent vicepresedinte APAPS.
Mostenitorul tronului lasat liber de Musliu este Gheorghe Anghel, in prezent director general. Acesta a abdicat de la strategia de redresare pusa la cale de predecesorul sau si incearca acum sa concentreze deciziile in mainile sale. Fiind obligat sa achite catre Banc Post creditul mostenit, Anghel a profitat de perioada de la sfarsitul anului trecut, in care s-au incasat banii pe abonamente, atat cele contractate de Posta Romana, cat si cele contractate de Rodipet. Dupa ce a achitat creditul, Anghel s-a lovit, ca si Radulescu, de aceeasi criza de lichiditati. Acesta este motivul real pentru care directorul Rodipet refuza in prezent ca editorii sa aiba relatii comerciale direct cu sucursalele, procedeu la care au recurs mai multe trusturi de presa. Aceasta s-a dovedit singura metoda pentru a evita blocajul financiar din anii trecuti, atunci cand editorii nu si-au primit banii pe marfa vanduta de Rodipet. Practic, Anghel ii obliga pe editori sa incheie contracte direct cu centrul, pentru a dispune in voie de fondurile incasate din vanzarea ziarelor. Cine nu joaca cum canta el este sters de pe lista publicatiilor pe care Rodipet le distribuie si le difuzeaza. Un exemplu in acest sens este cazul trustului de presa Ringier, pentru care Anghel a refuzat, dupa bunul lui plac, sa mai distribuie publicatiile. Masura este abuziva, avand in vedere ca, pe partea de transport, trustul Ringier avea achitate la zi facturile. Mai mult, Anghel a exercitat presiuni si asupra distribuitorilor privati (care folosesc transportul pe calea ferata in vagoanele destinate Rodipetului), pentru a nu distribui publicatiile Ringier.
Desi au existat, anul trecut, mai multe solicitari ca organele abilitate sa efectueze un control amanuntit in Rodipet, acest lucru nu s-a intamplat nici pana in prezent. Interese oculte, promovate din mediul politic pun bariere in executarea controalelor. Intre timp, Rodipet se indreapta cu pasi repezi spre faliment.