Și, cum orice greșeală se plătește, în ultimii ani companiile din portofoliul Ministerului Economiei au pierdut ”enorm” din cauza unui managemnet defectuos: grosso modo, sunt miliarde și miliarde de euro pe care nu le-a câștigat. Nu este, propriu-zis, ”o gaură în buget”, ci niște venituri nerealizate, din care statul ar fi putut să-și facă politicile de apărare, de dezvoltare a culturii, de ecologizare.
”Dacă numai de la Hidroelectrica au fost peste un miliard de euro venituri nerealizate în ultimii șase ani, la care mai putem adăuga cel puțin 500 milioane de euro bani cheltuiți fără noimă în aceeași perioadă, ne duce spre 1,5 – 2 miliarde de euro, pe o companie de stat. Dacă înmulțim cu cel puțin 20, rezultă că în ultimii cinci-șase ani statul a făcut o performanță economică inferioară cu cel puțin 30 până la 50 miliarde de euro în termeni de cifra de afaceri, nu în termeni de dividende sau de impozite”, face un calcul Vulpescu.
Acum, pentru ca statul să ajungă să privatizeze o societate comercială și să aibă certitudinea că a făcut privatizarea în cele mai bune condiții, este nevoie ca acea societate să listeze un pachet minoritar atunci când performanța ei economică este la vârf și să vândă acel pachet pe bani mulți. Sau să vândă un pachet majoritar unui investitor strategic, atunci când din orice motiv nu mai poate aștepta, cum este Oltchim.
Oltchim nu mai poate aștepta
”Oltchim nu mai are timp să aștepte. Până în 2007 era a doua Perlă a Coroanei, plătea impozite, plătea dividende, era ce mai rămâsese din faimoasa industrie petrochimică românească. Există studii care ne spun că absolut toate capacitățile de producție în această industrie, închise la noi după 1990, s-au redeschis în alte părți în Europa. Aceleași studii spun că în 10 ani cererea de produse petrochimice în lume se va dubla. Există loc de creștere”, detaliază șeful OPSPI.
Care este acum situația la Oltchim? Se caută o companie care să preia administrarea specială a Oltchim. Iar cel mai des vehiculat nume în piață este Alvarez & Marsal, una dintre cele mai mari firme din lume specializate în re­structurare, care s-ar afla în negocieri pentru acest lucru.
”O să vedeți ce înseamnă management profesionist la Oltchim, la nivelul administrării speciale. Vorbim de o mostră de management la un nivel de performanță de top mondial”, punctează Vulpescu. Astfel, Oltchim ar putea deveni, în scurt timp, o companie foarte atractivă pentru un investitor strategic.
Măsuri pentru redresarea Oltchim
Șeful OPSPI punctează câteva dintre măsurile care ar trebui luate în acest sens. În primul rând, ar  trebui să i se diminueze datoriile. Lucru posibil. Potrivit lui Vulpescu, se pot diminua datoriile totale ale Oltchim printr-o simplă conversie în acțiuni, de exemplu, a creanței AVAS. De altfel, acesta este unul din scopurile administrării speciale – există Legea 137 pe 2002, iar administratorul special poate să efectueze conversia datoriilor față de AVAS în actiuni. Ceea ce înseamnă că ”pâna la 200 milioane de euro vor fi șterse din totalul datoriilor Oltchim și vor fi adăugate ca valoare la capitalul social printr-un număr de acțiuni”, explică șeful OPSPI. Iar dacă această conversie se face cu acceptul celorlați acționari, atunci într-adevăr poate ajuta compania în procesul de privatizare. 
Pe de altă parte, și creditorii privați ai Oltchim, cum sunt băncile, trebuie să fie mulțumite de modul în care se va privatiza Oltchim. În context, băncile finanțatoare se plâng de o lipsa de consecvență din partea Oltchim. ”Spun că Oltchim își schimbă macazul în privința unor proiecte economice pe care le are. Se plâng și de o anumită lipsă de transparență, în sensul că ei cer informații și ori nu le primesc, ori le primesc incomplet, ori le primesc și incomplet și târziu ori primesc altceva. Va trebui să luăm foarte rapid și niște măsuri pentru transparentizarea activității”, adaugă Vulpescu.
Astfel Oltchim ar putea deveni foarte important pentru un investitor, care va fi de acord să păstreze activitatea și să-i crească nivelul de producție. După prima etapă a privatizării,când statul român a făcut niște anunțuri și a cerut oferte neangajante, singurele scrisori credibile au fost de la TISE (Rusia) și PCC (Germania). Vor fi rușii de la TISE, care s-au arătat interesați și de Arpechim? Vor fi nemții de la PCC, acționar minoritar, care nu s-a arătat interesat de Arpechim? Sau vom auzi un nume nou?
”Dacă vorbim strict din punct de vedere al hârtiilor, ar mai fi doi, dar nu există niciun fel de indiciu că în spatele unor declarații ale acestora s-ar afla vreo forță financiară considerabilă. Părerea mea e că nu e cazul să îi luăm în considerare”, detaliază Vulpescu. Cert este că partea românească își dorește un investitor ”suficient de flexibil”, astfel încât să nu facă concedieri. Nu va fi ușor, mai ales că datoriile la care a ajuns astăzi Oltchim se apropie de 700 milioane de euro.
Un lucru este sigur: la Oltchim nu se pune problema de insolvență. ”În cazul insolvenței Oltchim nu poate decât să se lichideze. Nu se poate redresa. Hidroelectrica se poate redresa singură, fără împrumuturi suplimentare, fără ștergeri de datorii, doar cu un management atent”, punctează Vulpescu, care este și administrator special al Hidroelectrica.
Hidroelectrica nu mai are niciun contract cu ”baieții deștepți”
Referindu-se strict la privatizarea Hidroelectrica, acesta a reamintit că a fost prevăzută în anagajamentele Românaiei față de FMI că o să se facă sub forma unei oferte publice inițiale de 10%, o majorare de capital social. Ori, genul acesta de privatizare te poate ajuta într-un fel și la managemnet. În primul rând, dacă își face majorare de capital social, societatea obține niște bani în mod direct de pe bursă. 
Potrivit șefului OPSPI, acum Hidroelectrica nu mai are niciun contract cu ”băieții deștepți”, o exprimare pe care acesta o consideră ”greșit” aleasă. ”Mi se pare că s-a confundat lipsa de scrupule cu inteligența. Aici nu a fost vorba de contracte deosebit de iscusite sau de scheme de afaceri deosebit de complexe și, în general, de nimic altceva decât de faptul că anumite companii au obținut permisiunea de a cumpăra la niște prețuri mici energie electrică”, conchide Vulpescu.