In Monitorul Oficial nr. 150/2001, a fost publicata Decizia nr. 633 a directorului general al Directiei Generale a Vamilor (DGV). Decizia aproba normele tehnice privind realizarea supravegherii si controlului vamal ulterior, control care se realizeaza in temeiul art. 60 din Codul vamal al Romaniei, intr-o perioada de maximum cinci ani de la acordarea liberului de vama si care are ca scop constatarea eventualelor diferente de taxe vamale datorate de importator fata de taxele platite in momentul depunerii declaratiei vamale de import.
Decizia, desi cuprinde unele elemente de noutate prin introducerea de noi documente in activitatea de de control ulterior (proces-verbal preliminar, nota de constatare, nota unilaterala etc.), pacatuieste totusi prin faptul ca nu este contrasemnata de nici un jurist, fapt care se poate observa la o lecturare mai atenta din partea unui specialist in dreptul vamal.
Desi se pretinde a fi doar norme tehnice cu rolul de a indruma activitatea inspectorilor vamali, decizia cuprinde unele derogari importante de la dreptul comun in materie, stabilit prin Codul vamal al Romaniei (Legea nr. 147/1997). Derogarile cuprinse in aceste norme tehnice evident ca nu pot produce efecte juridice atat timp cat contravin unor reglementari cuprinse in legi sau ordonante, acte normative cu putere superioara.
Procesul-verbal de control
Potrivit art. 17 alin. 2 din norme, neregulile constatate se vor consemna in procesul-verbal de control, precizand in mod obligatoriu si concret actele normative incalcate, cu determinarea exacta a datoriei vamale. Organele de control pot solicita note explicative persoanelor care se fac vinovate de abaterile constatate si, pe timpul controlului, pot fi atrase „anumite raspunderi” in sarcina acestora. Exprimarea denota lipsa limbajului juridic: notiunea de „anumite raspunderi” nu inseamna nimic atat timp cat nu reiese de nicaieri natura juridica a acestei raspunderi.
Procesul-verbal de control constituie titlu de creanta pentru diferentele de drepturi vamale si alte sume datorate bugetului de stat. Titlul de creanta este, potrivit art. 4 din Ordonanta Guvernului (OG) nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele bugetare. Conform art. 25 din OG nr. 11/1996, executarea silita a acestor creante nu poate fi pornita insa decat pe baza unui titlu executoriu, adica a acelui inscris caruia legea ii confera calitatea de act pe baza caruia sumele constatate in titlul de creanta pot fi executate silit. In materia dreptului vamal, singurul act care constituie titlu executoriu in cazul controlului vamal ulterior este, potrivit art. 158 alin. 3 din Codul vamal, actul constatator. In temeiul art. 158 alin. 3 din Codul vamal, actul constatator este titlu executoriu (emis de catre organul vamal de control in urma procesului-verbal de control) „care se onoreaza de catre societatea bancara fara accept, poprire sau validare”. Altfel spus, pe baza actului constatator, banca este obligata sa vireze la bugetul de stat sumele ce constituie datorie vamala. In prezent, actul constatator si modelul acestuia sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Finantelor nr. 1.566/1995 privind aprobarea modelului de act constatator privind taxele vamale. Documentul prevazut in anexa la acest ordin este singurul document legal care poate constitui titlu executoriu pentru executarea silita a datoriei vamale si care este, de altfel, singurul care poate fi acceptat de banci in vederea virarii sumelor catre bugetul de stat. Desi reprezentantii Directiei Generale a Vamilor ar fi trebuit sa fie la curent cu aceste prevederi, ei modifica totusi art. 158 alin. 3 din Codul vamal si reglementarile prevazute in Ordinul Ministerului Finantelor (OMF) nr. 1.566/1995, instituind caracterul de titlu executoriu pentru procesul-verbal de control, in dispretul unor norme juridice cu putere superioara. Astfel, potrivit art. 29 din norme, in cazul in care obligatiile nu sunt platite in cursul controlului, procesul-verbal de control constituie titlu executoriu care se va transmite spre urmarire si incasare organelor specializate. Vom face cateva scurte precizari.
Deciziile directorului DGV nu pot modifica reglementari legale cu putere superioara. Bancile nu pot accepta alt formular de titlu executoriu decat cel aprobat prin OMF 1.566/1995, astfel incat – in mod obligatoriu – ele nu vor putea vira la buget sumele cuprinse in aceste procese-verbale de control.
In cazul in care totusi, in mod nelegal, bancile accepta la plata aceste procese-verbale, calea pe care o au la indemana societatile comerciale este aceea a contestatiei la executare, reglementata prin art. 76 din OG nr. 11/1996, cale care are drept scop desfiintarea unei executari silite nelegale. Cererea de contestatie la executare se depune la instantele judecatoresti de drept comun.
Procedura obiectiunilor
Desi, potrivit Ordonantei de urgenta nr. 13/2001, exista o procedura unica de solutionare a contestatiilor impotriva actelor care constata debite fiscale (inclusiv vamale) in sarcina agentilor economici, decizia DGV „se ocupa” si de acest domeniu. Astfel, potrivit art. 18 din normele tehnice, daca persoanele controlate au obiectii cu privire la constatarile organelor de control, acestea se vor formula in scris, in termen de cinci zile lucratoare de la comunicarea procesului-verbal.
Obiectiunile astfel formulate se vor inainta si solutiona potrivit reglementarilor legale in vigoare. Dupa cum am amintit, reglementarea in materie de contestare a debitelor fiscale este OUG nr. 13/2000. Aceasta ordonanta nu prevede insa, in cadrul procedurii prealabile, faza obiectiunilor introduse in termen de cinci zile, dispunand in mod categoric: „contestatia (la procesul-verbal de control) se depune, sub sanctiunea decaderii, in termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat”.
Iata asadar ca DGV prevede in mod nejustificat un termen mai scurt decat cel prevazut de un act normativ cu putere superioara. In aceste conditii, consider in mod justificat ca singurul termen de depunere a contestatiilor impotriva masurilor dispuse de organele de control vamal este cel de 15 zile, prevazut de OUG nr. 13/2001, neputandu-se invoca depasirea termenului de cinci zile. Desigur, unii vor sustine ca obiectiunile reglementate de normele tehnice nu reprezinta acelasi lucru cu contestatia introdusa potrivit OUG nr. 13/2001, insa chiar si asa fiind, o decizie a DGV nu poate institui, prin completare sau modificare, o noua faza a procedurii prealabile administrative.
In final, normele tehnice decreteaza, in art. 31: „orice dispozitii contrare prezentelor norme isi inceteaza aplicabilitatea”. Suntem de acord, dar nu in privinta unor acte normative cu putere mai mare decat cea a deciziei DGV.    

Contradictiile dintre decizia DGV si codul vamal
-Art. 158 alin. 2 din Legea nr. 147/1997 mentioneaza: „declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii care se onoreaza de societatea bancara, fara accept, poprire si validare”.
-Punctul II din instructiunile aprobate prin OMF nr. 1.566/1995 precizeaza: actul constatator se intocmeste „in orice situatie in care se constata taxe vamale sau alte drepturi neincasate”.
-Art. 29 din normele tehnice ale DGV stipuleaza ca „daca obligatiile de plata nu sunt achitate in timpul controlului, acestea vor fi transmise spre urmarire si incasare compartimentelor specializate, printr-o adresa la care se vor anexa copii de pe actele intocmite ce reprezinta titluri executorii”.
-Singurul act pe baza caruia se poate porni la executarea silia a datoriei vamale este actul constatator prevazut de art. 158 din Legea nr. 147/1997 si nicidecum procesul-verbal de control reglementat de Decizia nr. 633/2001 a DGV.
Termenul de depunere a obiectiunilor prin contestatie este cel de 15 zile prevazut de OUG nr. 13/2001, si nu cel de cinci zile, prevazut de normele DGV.r