In mod traditional, activitatea de cercetare-dezvoltare si inovare tehnologica se desfasoara in trei sectoare de executie distincte: sectorul intreprinderi (unitatile care isi desfasoara activitatea pe baza de contracte cu beneficiarii), sectorul guvernamental (unitati cu activitate nonprofit, care furnizeaza servicii colective, inclusiv in domenii ca economia, sociologia etc.) si sectorul invatamant superior (unitatile de profil care desfasoara in mod organizat activitati de cercetare-dezvoltare). Reforma in C&D produce o serie de redistribuiri intre sectoare, in ce priveste numarul de cercetatori, surse de finantare, tipuri de cercetare (fundamentala, aplicativa, dezvoltare experimentala) si forma de proprietate asupra unitatilor.
„Al doilea raport european privind indicatorii din stiinta si tehnologie”, elaborat de Comisia Europeana, a fost dat publicitatii in acest an de catre Comisia Nationala de Statistica.
In acest raport, Romania apare atat alaturi de o serie de tari aflate in tranzitie, cat si de alte tari dezvoltate ca Islanda, Norvegia si Elvetia. Indicatorul sintetic de comparatie privind activitatea nationala in C&D este ponderea cheltuielilor de C&D in produsul intern brut (PIB). La data cercetarii, nivelul cheltuielilor de C&D ale Romaniei (0,83% din PIB) erau de trei ori mai mici ca ale Elvetiei, de peste doua ori mai mici ca ale Norvegiei, dar superioare Turciei, Greciei si Portugaliei. Analiza comparata a formei juridice in care se desfasoara C&D in cadrul panelului de tari analizat in acest raport, arata ca Romania se situa de departe pe primul loc ca activitati desfasurate sub contract cu intreprinderi beneficiare atat ca personal (73%), cat si ca pondere a cheltuielilor efectuate (77,6%).
Mai putin explicabil este insa de ce cercetarea-dezvoltarea facuta sub contract este in proportie de peste 50% finantata de la buget. Gradul in care intreprinderile suporta cheltuielile C&D este dintre cele mai scazute intre tarile aflate in tranzitie. Un alt aspect de reflectie pentru domeniu este cel privind structura pe tipuri de cercetare. In Romania se inregistreaza cel mai scazut nivel al cheltuielilor alocate dezvoltarii experimentale, adica tocmai pentru finalizarea lantului cercetare fundamentala – cercetare aplicativa – dezvoltare de produse. In Rusia, Ucraina, Bulgaria peste 50% din cheltuielile de C&D se fac pentru dezvoltare experimentala, in timp ce in Romania numai 17,8%. Fuga dupa contracte a facut ca cercetarea-proiectarea sa se departeze tot mai mult de profilul initial, pana la a se rupe complet de ramura pe care trebuia s-o deserveasca.
Privatizarea
nu a ajuns la cercetare
Mersul greoi al procesului de privatizare in industrie a facut ca si in cercetare-dezvoltare aparitia de unitati private sa se desfasoare incet. La 1 ianuarie 1998, numai 7,6% din institutiile cu activitate de cercetare erau private, iar in acestea lucrau doar 3,7% din personalul ce activeaza in C&D. In mod normal, in tarile cu economie de piata, cel putin 50% din unitatile de cercetare sunt private.
Pe fondul unei scaderi substantiale a personalului din C&D, al imbatranirii cercetatorilor (doua treimi din personal au peste 40 de ani), are loc totusi o crestere a numarului unitatilor de cercetare, ca urmare a aparitiei, in ultimii ani, a centrelor de cercetare de firma, ca si a celor din invatamantul superior, ca urmare a cresterii importante a numarului institutiilor respective.
Si in ceea ce priveste politica de finantare au loc schimbari, in sensul ca se acorda autonomie functionala, unitatile de cercetare elaborandu-si planuri proprii pe perioada 1999-2002, iar finantarea de la buget devine competitiva, in functie de calitatea programelor prezentate. Se produce astfel o selectie dupa oportunitate si valoare.
Dat fiind faptul ca C&D este o componenta a celor mai multe programe speciale adoptate in ultima vreme, rolul sau este subliniat in cadrul Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, elaborata pentru perioada 2000-2020.
Intre obiective: crearea unui sistem national de difuzare tehnologica pentru a facilita intrarea si iesirea din tara a inovatiilor si tehnologiilor, care sa creasca accesul la informare, la intalnirea cererii cu oferta; racordarea C&D la nevoile societatii informationale (telecomunicatii, audiovizual, piata de capital, burse, comert pe Internet etc.); accelerarea inovarii tehnice in tara prin participarea la cooperarea stiintifica internationala.
Crearea Societatii Informationale in Romania presupune integrarea in fluxurile informationale mondiale, astfel incat sa se realizeze informatizarea administratiei publice centrale si locale, utilizarea tehnologiei informatiei in toate ramurile si armonizarea cu reglementari in domeniu ale Uniunii Europene .
Dezvoltarea infrastructurii informationale se va face prin realizarea unui nucleu informational, constituit din nomenclatoarele si clasificarile de interes general, registrele permanente (populatie, localitati, artere de circulatie, agenti economici si sociali, cadastru etc.), banci de date publice (legislatie, indicatori sintetici, obiecte de patrimoniu, brevete si inventii etc.), care sa fie racordat prin comunicatii moderne pana la nivel de comuna.