Germania este țara occidentală cea mai legată de China, al cărei principal partener comercial din Uniunea Europeană este, și de care a fost selectată pentru a fi terminalul Noului Drum al Mătăsii în Bătrânul Continent.

În ciuda parteneriatului economic și comercial existent cu Beijingul, Berlinul este și o parte integrantă a sistemului NATO, prin urmare, cu timpul va trebui să abandoneze politica de echilibru între blocuri și să facă o alegere netă și clară în domeniu.

În vederea punctului mai sus menționat, decizia germană de a participa activ la campania SUA de a înconjura China în așa-numita zonă Indo-Pacifică ar putea fi un semnal care nu ar trebui subestimat.

Limitarea Chinei în Indo-Pacific

Pe 5 noiembrie, ziarul german „Handelsblatt” a publicat un interviu exclusiv cu actualul ministru al Apărării din Germania, Annegret Kramp-Karrenbauer, care s-a concentrat pe un subiect specific: limitarea Chinei în Indo-Pacific. Decizia de a i se alătura lui Kramp-Karrenbauer nu a fost întâmplătoare: în zilele precedente, ministrul a avut o video-conferință cu omologul său australian, Linda Reynolds, pentru a discuta despre sprijinul Berlinului acordat capitalei Canberra.

Potrivit ministrului Kramp-Karrenbauer, Germania intenționează să își mărească propria expunere militară în apele Indo-Pacificului pentru a asigura securitatea națională a Australiei și, în general, pentru a supraveghea respectarea libertății de navigație și pentru a monitoriza îndeaproape problema insulelor artificiale din Marea Chinei de Sud.

Deși subliniază importanța și soliditatea legăturilor bilaterale chino-germane, Kramp-Karrenbauer a recunoscut că China „respinge din ce în ce mai mult democrația și o ordine economică bazată pe reguli”, fapt pe care Germania l-ar fi luat la cunoștință și s-ar comporta în consecință.

Prezență militară începând cu 2021

Așteptările Guvernului german este să stabilească o prezență militară în Indo-Pacific începând cu 2021 și să acționeze „atât la nivel bilateral, cât și multilateral”, adică să dezvolte o agendă comună atât cu țările implicate direct, cât și indirect în regiune, precum Australia și Statele Unite, cât și cu organizații internaționale, cum ar fi Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană.

Totodată, Germania va participa la consolidarea flotei militare australiene care, cu timpul, va vorbi limba germană din ce în ce mai mult. De fapt, după cum a explicat Kramp-Karrenbauer, sunt în curs negocieri pentru trimiterea ofițerilor Marinei germane la bordul unităților militare australiene, continuă lucrările la șantierele navale Luerssen din Bremen pentru construirea a 12 nave de patrulare comandate de Canberra și gigantul german din industria de război Rheinmetall lucrează la un transport de vehicule blindate Boxer pentru a fi trimise forțelor armate australiene.

Legătura aeriană comercială Wuhan-Frankfurt

În aceleași zile în care Germania a anunțat desfășurarea viitoare a navelor militare în Indo-Pacific, a fost inaugurată legătura aeriană comercială Wuhan-Frankfurt, care va fi acoperită de SF Airlines, cea mai mare companie chineză de transport de marfă. După cum a comunicat compania însăși, „noua rută va ajuta ambele orașe să își exploateze pe deplin avantajele geografice și industriale, facilitând circulația comerțului China-Europa și dezvoltarea socio-economică de la Wuhan și va contribui, de asemenea, la îmbunătățirea lanțului de aprovizionare a logisticii aeriene internaționale a Chinei”.

Ruta va utiliza avioanele de marfă Boeing 747-400 cu capacitate de transport pe călătorie de până la 110 tone; din acest fapt se poate deduce că impactul rutei Wuhan-Frankfurt asupra traficului internațional de marfă va fi profund. De asemenea, la sfârșitul lunii octombrie a fost deschisă o altă rută comercială de legătură, Shenzhen-Frankfurt, pe care vor opera trei zboruri Boeing 777 pe săptămână.

Presiuni și tactici americane

Faptele menționate mai sus ajută la înțelegerea mai bună a realității relațiilor dintre China și Germania: în ciuda adoptării unei retorici similare celei a Statelor Unite, Germania susține în mod activ realizarea agendei de hegemonie economică a Chinei. Decizia de mobilizare a Marinei germane ar fi putut fi dictată de o combinație de presiuni și tactici americane pentru a șicana electoratul mai sensibil, și anume cel considerat în mitul Angelei Merkel drept campion al lumii libere, mai degrabă decât dintr-o dorință reală de realiniere.

În rest, Kramp-Karrenbauer a declarat că angajamentul Berlinului va fi limitat și nu va putea modifica echilibrul din Indo-Pacific. Pe scurt, Germania își formulează propria doctrină de angajare în zonă în așa fel încât să-i mulțumească și să-i liniștească pe aliații occidentali și, în același timp, să nu provoace o ruptură cu China.