negocieri Începutul anului a adus efervescenţă în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor locale, în special în sectorul serviciilor medicale, FMCG şi media, cu câteva tranzacţii majore.

Cele mai răsunătoare achiziţii au fost preluarea de către fondul de investiţii Advent International a pachetului majoritar de la CMU, operator de servicii medicale, şi intrarea pe piaţă a discounterului Lidl prin reţeaua Plus. De asemenea, ştirea preluării internaţionale a Cadbury de către gigantul Kraft Foods şi anunţul vânzării businessului local de ciocolată a Cadbury au ţinut capul de afiş pe o piaţă cvasi-îngheţată după declanşarea recesiunii. Toate tranzacţiile însă reprezintă concretizări alte unor procese începute în a doua jumătate a anului trecut şi o continuare a valului de achiziţii anunţate.

Sigur, nu putem vorbi despre o dezghe­ţare a pieţei de M&A. Este mai degrabă un val de tranzacţii, determinat de contextul particular în care s-au realizat. Piaţa însă se adaptează condiţiilor şi cadrului general nou. Putem vorbi despre tranzacţii generate de restructurări şi de încercări de eficientizare la nivel global, încercări de cost-cutting ce pot antrena spin-offuri sau vânzări de active. Din experienţa tranzacţiilor trecute, putem spune că firmele scoase la vânzare nu sunt neapărat neperformante, fiind mai degrabă vorba de un anumit context şi de o tactică de repoziţionare pe plan mondial. Schimbările de poziţie pot crea oportunităţi la nivel local, situaţie de care pot beneficia jucătorii ce doresc să intre în piaţă sau concurenţii care îşi pot consolida poziţia.

Se remarcă şi interesul corporaţiilor de a se alia prin achiziţii şi fuziuni, în special în domenii precum cel farmaceutic. În condiţiile în care posibilităţile companiilor de a creşte profitabilitatea prin tăieri de costuri se îngustează, activitatea de M&A rămâne una dintre pârghiile de stimulare a veniturilor şi de eficientizare a activităţii. Este şi cazul Sanofi-Avensis, care după preluarea Zentiva şi-a mărit bugetul de achiziţii, vizând inclusiv producători din România.

Pe de altă parte, fondurile cu lichidităţi privesc contextul actual ca pe o posibilitate de a cumpăra mai ieftin în domeniile vizate: fie sectoare anticiclice (cum ar fi utilităţile), fie cu potenţial mare de creştere (servicii medicale), fie neconsolidate (producţia de alimente). Nu vorbim neapărat de o ieftinire a activelor, ci mai degrabă de o ajustare a aşteptărilor determinate fie de presiunea creditelor bancare, fie de dificultatea de a susţine creşteri ale necesarului de capital. Oportunităţile de acest fel pot surveni, în principal, pen­tru jucătorii de talie mică, la care valoarea companiei se situează între 5 şi 15 milioane euro.

În concluzie, remarcăm, cel puţin pe plan global, un relativ optimism al investitorilor – atât strategici cât şi institu­ţionali – dat de ieşirea din recesiune a pie­ţelor din USA şi Europa de Vest. Companiile sunt tot mai dispuse să în­cheie tranzacţii. Exis­tă, în prezent, un număr de strategici care tatonează de mai mulţi ani piaţa româneas­că şi care şi-au amânat intrarea din cauza preţurilor mari. Putem spera că firmele cu li­chi­dităţi vor începe să testeze din nou ape­le, ceea ce ar putea duce la noi tranzac­ţii pe piaţa de fuziuni şi achiziţii.

Toate tranzacţiile M&A din 2010 repre-zintă concretizări ale proceselor începute în semestrul doi al anului 2009.
Ioana Filipescu, managing director Raiffeisen Investment România