Înainte de a se prăbuşi, societatea încetinește. Aceasta este concluzia unui studiu publicat luni in revista PNAS. O echipă de cercetători a examinat arhivele arheologice privind neoliticul european – adică de acum între 3.000 și 10.000 de ani – şi anume anii care au precedat diferite prăbușiri, scrie portalul Business Insider.
Specialiştii au descoperit că "încetinirea critică" este un semnal de avertizare fiabil că o sociuetate se află pe marginea prăpastiei. O societate care nu-şi poate reveni după o iarnă grea, un război sau o scădere a recoltelor agricole, de exemplu, se confruntă cu o astfel de încetinire.
Sean Downey, antropolog la Universitatea din Maryland si un cercetator în acest studiu, a declarat că pentru a înțelege ce înseamnă pentru o societate să încetinească, ar trebui să ne imaginăm o pădure tropicală.
O pădure tropicală sănătoasă poate rezista unui uragan destul de ușor. Inundațiile ar putea ucide animale, iar vântul puternic ar putea doborî copaci. Dar, în scurt timp pădurea îşi va reveni, completând golurile lăsate de furtună.
Dar dacă pădurea „încetinește”, ea devine mai puțin robustă. Poienile rămase după o furtună ar putea fi încă parțial goale de vegetaţie atunci când vine următoarul uragan, care ar provoca pagube chiar mai devastatoare. Prea multe furtuni majore la rând ar amenința întregul ecosistem.
O încetinire devine o măsură utilă în ce priveşte rezistența generală a unui sistem.
La nivel social, antropologii folosesc "capacitatea de adaptare" pentru a descrie puterea unei societăți de a rezista șocurilor majore.
Anglia secolului al 20-lea, spune Downey, este un bun exemplu al unei societăți rezistente. A fost bombardată puternic în timpul celor două războaie mondiale și a văzut imperiul sau colonial prăbuşindu-se.
Dar, "la sfârșitul a toate acestea încă mai există ţinutul numit Anglia. Nu a fost cucerit. Nu a fost preluat. S-a schimbat, desigur. Dar a reușit să gestioneze schimbarea și şi-a susținut identitatea chiar în pofida șocurilor externe într-adevăr radicale", a spus el.
O societate mai puțin elastică, exact precum pădurea tropicală ce „încetineşte”, ar trebui să se vindece suficient de rapid între șocuri pentru a supraviețui intactă.
Pentru a demonstra "încetinirea critică”, exact ca pe un semnal de avertizare timpuriu în privinţa colapsului social, Downey si colegii săi cercetatori au examinat valoarea datelor privind așezările europene neolitice publicate în reviste arheologice timp de cinci decenii.
Ei au descoperit că, înainte de prăbușiri majore, societățile au încetinit în ce priveşte răspunsurile la șocuri mai mici. Interesant este că o societate ar putea încetini ritmul de auto-reparare chiar și în mijlocul unui boom.
"Aceasta este relevanța Revoluției Neolitice faţă de Revoluția Industrială", a spus Downey. "Aceasta ne ofera o masură mult mai largă a istoriei umane pentru a fi examinată."
Pe termen scurt, Downey spune că cercetatorii ar trebui să caute încetiniri critice înainte de a cerceta prăbușiri majore recente, cum ar fi civilizaţiile Romană şi Maya.
Dar, pe termen lung, în cazul în care ne uităm la bazele de date contemporane, el crede că acest lucru ne-ar putea ajuta să înțelegem propria noastră societate.
"Nu a trecut chiar atât de mult timp de la Revoluția Industrială. Au trecut câteva sute de ani. Iar arheologia oferă acces la ceea ce s-a întâmplat în ultimele câteva mii de ani", a spus Downey.
Așa cum ne confruntăm cu amenințări viitoare cunoscute, cum ar fi de războaie și schimbări climatice, precum și amenințări necunoscute, cum ar fi un impactul cu un asteroid sau o boală nouă, Downey a spus că e această este genul de cunoaștere pe care toţi ne-o dorim.