Dan Voiculescu a postat pe site-ul Senatului o declarație de interese impresionantă: 131 de contracte pe care firmele și fundația senatorului le-au încheiat cu diferite companii, regii, institute etc., la care statul este acționar. 43 dintre acestea au fost semnate în 2010, cum ar fi cel cu Camera Deputaților pentru închirierea unui ministudio, cu Spitalul de urgență din Galați și cel județean din Miercurea-Ciuc sau cel cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin pentru mica publicitate.
Și tot în acest an, una din firmele senatorului a încheiat cu Oltchim un contract de 100.000 de euro pentru servicii de publicitate. De menționat că, principalul acționar al Oltchim este Ministerul Economiei și că societatea s-a aflat în vizorul Comisiei Europene pentru că ar fi primit ajutor ilegal de la stat. De asemenea, Fundația Dan Voiculescu a obținut de la Ministerul Muncii fonduri europene în valoare de circa patru milioane de lei.
Senatorul PDL Mircea Andrei s-a specializat în a acorda consultanță companiilor de stat și consiliilor județene. Conform declarației de interese, acesta a semnat cu Electrica SA un contract pe un an, tariful fiind de 100 de euro/oră. Însă cele mai bănoase sunt contractele pe banii Consiliului Județean Giurgiu: consultanță contra 120.000 de euro și reprezentare în instanță 500 de euro + 25.000 de euro onorariu de succes.
Sorina Plăcintă, senator PDL, a îmbrăcat prin firma sa, Sorste Focșani, Primăria Târgu-Mureș, o unitate militară, Complexele energetice Craiova și Turceni, Aeroportul Henri Coandă, dar și Spitalul Filantropia. Presa a relatat că, în timp ce alte societăți erau închise pentru 100 de lei, datoriile către stat ale firmei Sorinei Plăcintă au fost compensate. Aceeași societate comercială a obținut și fonduri europene de circa 2,25 de milioane de lei, iar fundația senatoarei a primit finanțare nerambursabilă de peste 2,1 milioane de lei.
Senatori au, de regulă, fiecare domeniul său de activitate și nu interferează prea des cu afacerile colegilor. De exemplu, senatorul UDMR György Frunda preferă contractele cu casele județene de asigurări, cea a apărării oridinii publice și autorității judecătorești și Casa asigurărilor de sănătate a Ministerului Transporturilor. Valoarea contractelor variază „în funcție de numărul bolnavilor deserviți“.
Alte țări interzic afacerile cu statul
 În Statele Unite, nici membrii Guvernului și nici membrii Congresului nu au voie să aibă afaceri cu statul. Astfel, paragraful 7 din Codul etic interzice oficialilor guvernamentali să aibă relații comerciale directe sau indirecte cu Guvernul federal.
De asemenea, Codul penal prevede că membrii Congresului, ca și angajații instituției, nu pot intra în afaceri cu statul.
Membrii Parlamentului Elveției nu au voie să aibă afaceri cu statul, conform legislației. Purtătorul de cuvânt al Parlamentului de la Berna, Mark Stucki, a precizat pentru Capital că nu doar parlamentarii au interzis la contractele pe bani publici, ci și personalul din administrația publică și angajații Parlamentului, ba chiar și cei care fac parte din comisiile extraparlamentare, care iau decizii în ceea ce privește legislația. În caz contrar, persoana aflată în incom­patibilitate trebuie ca, în decurs de șase luni, să-și clarifice situația.
În Marea Britanie nu există inter­dicția ca membrii Par­la­men­tului să aibă afaceri cu statul, dar sunt reguli stricte în ceea ce privește declarațiile de interese. Conform in­for­mațiilor pe care ni le-a furnizat Ministerul Britanic de Externe, prin Departamentul Relațiilor cu Parlamentul, membrii Camerei Comunelor și cei ai Camerei Lorzilor nu au voie să participe la dezbateri atunci când apare direct conflictul de interese sau conflicte între interesele private și temele dezbăture în timpul activității parlamentare“.
Nici în Germania nu există o lege care să se stipuleze o astfel de interdicție. Există în schimb un „Cod de bună purtare“ prin care orice parlamentar trebuie să înștiințeze conducerea Bundestagului despre celelalte activități pe care le desfășoară, inclusiv despre afacerile pe care le are.
Franța consideră incompatibil mandatul de parlamentar cu fun­cția de administrator, președinte al Consiliului de administrație, director general etc. al unei societăți financiare, al unei companii care are contracte cu statul sau care aparține unui stat străin ori care se ocupă cu cumpărarea sau vânzarea de terenuri etc. Legea vizează și interpușii.