Propunerea acestuia este ca producătorii de medicamente să plătească contribuţia prin raportare la preţul de producător al medicamentelor distribuite numai în unităţile sanitare publice şi doar pentru o perioadă de doi ani.
Varianta actuală a taxei clawback, care îi nemulţimeşte pe producători, presupune plata la preţu de raft a diferenţei dintre consumul efectiv de medicamente și bugetul alocat de CNAS în fiecare an pentru compensarea medicamentelor. A doua factură pentru taxa clawback pe care au primit-o producătorii în plic, pentru trimestrul I din 2012, a fost în valoare de 439 de milioane de lei, dublă fața de cea din trimestrul IV din 2011, care a fost de 208 milioane de lei.
Modificarea legislativă propusă de Ciuhodaru are termen de adoptare tacită, după vacanţa parlamentară, la 23 zile de la reluarea activităţii Senatului.
Ministerul Sănătăţii a alcătuit deja un grup de lucru care a făcut o analiză de impact privind modificarea formulei după care se calculează taxa clawback, ănsă termenul anunţat pentru propunerea unei soluţii, de 15 iunie, a fost depăşit.
UPDATE: Propunerea a fost respinsă de Senat
Membrii Comisiei pentru sănătate publică din Senat au respins în unanimitate, propunerea de modificare a taxei clawback care viza instituirea obligaţiei de a plăti contribuţia prin raportare la preţul de producător al medicamentelor distribuite numai în unităţile sanitare publice şi doar pentru o perioadă de doi ani.

Votul de respingere s-a bazat pe faptul că, în prezent, reprezentanţii producătorilor de medicamente, cei ai Ministerelor Sănătăţii şi Finanţelor negociază o nouă reglementare pentru taxa clawback.

Potrivit declaraţiilor directorului executiv al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM), Dan Zaharescu, discuţiile au avut loc până în data de 15 iunie, un memorandum urmând a fi înaintat Ministerului Sănătăţii, până la sfârşitul acestei săptămâni.

Negocierile privind o modificare şi completarea legislaţiei referitoare la stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, conform afirmaţiilor senatorilor din Comisia pentru sănătate au un caracter de urgenţă dat fiind deficitul cronic al bugetului sănătăţii şi presiunea exercitată atât de producătorii de medicamente, cât şi de pacienţi care cred că medicamente esenţiale pentru ei ar putea dispare de pe piaţă.