Serbia, o problemă pentru Uniunea Europeană?
Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, „un lider naționalist autocrat, a cărui orientare politică s-a conturat în timpul regimului lui Slobodan Milošević, utilizează puterea și influența sa pentru a alimenta discordia în Balcanii de Vest”.
Cu toate acestea, ambiția sa de a aduce Serbia în sfera Uniunii Europene (UE) și de a o distanța de influența Rusiei întâmpină critici din partea Occidentului.
Abordarea de a-l trata ca pe un „fiu risipitor”, care se va corecta, nu produce rezultate. Serbia se află într-o captivitate statală și reprezintă o provocare atât pentru Balcani, cât și pentru UE.
Încălcarea normelor democratice și a statului de drept în Serbia a crescut treptat odată cu venirea la putere a Partidului Progresist Sârb (SNS). „Abordarea indulgentă” a Occidentului față de această situație ar putea să înceteze în curând. Președintelui Serbiei a zis atunci că alegerile din decembrie 2023 au fost cele mai „cinstite și corecte” din istoria națională.
Totuși, observatorii internaționali OSCE au emis rapoarte contradictorii, menționând „condiții neloiale”, lipsa de independență a presei, presiuni asupra angajaților din sectorul public și utilizarea abuzivă a resurselor publice.
Rapoartele indică și cazuri de intimidare, nereguli serioase, precum cumpărarea de voturi și distrugerea de buletine de vot, și o prezență masivă a sârbilor bosniaci la alegerile pentru Belgrad. După aceste alegeri contestate, au izbucnit proteste zilnice anti-Vučić, cu zeci de mii de oameni adunați într-o piață centrală din Belgrad. S-a cerut sprijinul „Europei tăcute” pentru cauza lor.
Iluziile UE pentru Serbia: realitatea dezamăgitoare a crizei politice
Speranța că perspectiva aderării la UE ar determina Guvernul de la Belgrad să respecte normele democratice și să se abțină de la destabilizarea statelor vecine pare să fie neîntemeiată.
UE, în calitate de principal investitor în economia sârbă, cu o imagine favorabilă în rândul populației, dispune de pârghii economice și diplomatice pe care le poate utiliza. Cu toate acestea, până acum, a ales să nu le folosească, probabil din motive ușor de înțeles, în contextul în care țările balcanice rămân vulnerabile în fața Rusiei și a Chinei.
Totuși, abordarea de a-l considera pe Aleksandar Vučić ca pe „un fiu risipitor”, care va reveni pe calea cea bună, nu pare să dea rezultate.
„Și pentru ca totul să fie clar, premierul Serbiei, Ana Brnabić, a mulțumit Rusiei pentru că a oferit informații care demonstrează că protestele sunt orchestrate de Occident. Un eventual conflict va obliga Bruxelles-ul și Washington-ul să adopte o poziție mai dură.
Să nu uităm că în noiembrie Vučić prevestea că 2024 va aduce mai multe conflicte și tensiuni în Kosovo și Republica Srpska, unde liderul separatist al sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, amenință ca va anula Acordul de Pace de la Dayton din 1995 în numele unificării naționale a sârbilor.
În Kosovo, a cărui independență Belgradul refuză să o recunoască în continuare, au izbucnit conflicte grave în nordul preponderent sârb și există temeri cu privire la o viitoare tentativă de secesiune”, scrie în articolul intitulat „Serbia – stat captiv reprezintă o problemă atât pentru Balcani, cât și pentru UE”, publicat recent de ziarul britanic „The Guardian”.
