Serile, într-un cătun din apropierea Bruxellesului
Rusia este principalul inamic al Ucrainei, iar reformele accelerate în domeniul apărării trebuie să ajute Kievul să intre în NATO, pentru a se apăra – se arată în noua Strategie de securitate militară, semnată de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și consacrată aproape în întregime „descurajării agresorului”, adică Federației Ruse. Documentul este încă o confirmare a faptului că Zelenski, venit la putere cu o retorică pacifistă, are acum un punct de vedere complet opus, pentru a-i păstra puterea.
Porumbelul NATO
„La nivel național, Federația Rusă continuă să fie inamicul militar al Ucrainei, care realizează o agresiune militară împotriva Ucrainei, ocupând temporar teritoriul Republicii Autonome Crimeea și al orașului Sevastopol, teritorii din regiunile Donețk și Luhansk, care folosește în mod sistematic mijloace militare, politice, economice, informațional-psihologice, spațiale, cibernetice și de altă natură, care reprezintă o amenințare la adresa independenței, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei” – se arată în noua Strategie de securitate militară, semnată de președintele Volodimir Zelenski și publicată pe site-ul său seara târziu pe 25 martie.
Sintagma „Federația Rusă” apare în document de 21 de ori, întotdeauna în contextul de confruntare sau de amenințare care vine de la ea. Un conflict armat cu Rusia este primul din posibilele scenarii ale unei evoluții nedorite a evenimentelor.
La nivel regional, se spune în document, trebuie să ne ferim de destabilizarea situației din Balcani, în regiunea baltică și în zona Mării Negre, în Caucaz și în Europa de Est. Amenințările vin din nou de la Federația Rusă, care (după cum rezultă din Strategie) „ocupă temporar” o parte din teritoriile Georgiei și Ucrainei, se ocupă de militarizarea Crimeei, împiedică navigația liberă în Marea Neagră și Marea Azov, încearcă să mențină Republica Belarus în sfera sa de influență, folosește în propriul interes conflictul din Transnistria și alte conflicte „înghețate” din spațiul post-sovietic, și, de asemenea, sporește „grupările ofensive de trupe, desfășoară noi arme de rachete și organizează manevre la frontierele vestice și în teritoriile din Ucraina ocupate temporar”.
În strategie nu se stabilește ca obiectiv realizarea parității militare cu Federația Rusă, deoarece acest lucru „ar duce la militarizarea excesivă a statului și la epuizarea economiei naționale”. Echilibrul, se remarcă în document, trebuie menținut cu ajutorul „sinergiei mijloacelor militare și nemilitare”: dezvoltând „capacitățile forțelor de apărare teritorială ale Forțelor Armate ale Ucrainei și ale mișcării de rezistență cu sprijinul societății civile”, folosind „cele mai noi și mai eficiente mijloace de desfășurare a luptei armate”.
O sarcină aparte o reprezintă realizarea compatibilității dintre Forțele Armate ucrainene și NATO. Pentru aceasta trebuie puse în aplicare noi regulamente și doctrine militare, bazate pe principii euro-atlantice, ținând însă cont de „tradițiile naționale”.
Abrevierea NATO este menționată în document de 20 de ori, ca exemplu de urmat în planul implementării diferitelor tipuri de standarde, cum ar fi umbrela de securitate și alianța din care Ucraina trebuie să facă parte cât mai curând posibil, pentru binele său. Aderarea la Alianța Nord-Atlantică este menționată între principalele obiective ale Strategiei. Documentul, se arată în text, trebuie să contribuie „la integrarea Ucrainei în spațiul euro-atlantic și la dobândirea calității de membru al NATO”.
Accelerarea reformei de apărare pe baza principiilor și standardelor euro-atlantice, se arată în Strategie, împreună cu sporirea sprijinului acordat de societate aspirațiilor euro-atlantice, vor asigura aderarea la UE și NATO și, respectiv, un nivel adecvat de securitate militară.
Șoimul anului
Strategia semnată de Volodimir Zelenski confirmă faptul că liderul ucrainean „a luat în dotare” o nouă tactică. El nu mai încearcă să pară principalul pacificator, așa cum se arăta cu doi ani în urmă, când se lupta pentru fotoliul prezidențial. Alte inițiative au venit să ia locul promisiunilor, pentru ca „într-un singur an” să oprească războiul din estul țării și să împace societatea ucraineană.
Pe fondul eșecului armistițiului și, în general, al impasului în negocierile privind Donbasul, Zelenski promovează „Platforma Crimeei”, care, după cum declară autoritățile ucrainene, trebuie să contribuie la readucerea peninsulei în componența Ucrainei. La mijlocul săptămânii trecute, Zelenski a semnat „Strategia de încetare a regimului de ocupație și de reintegrare a Crimeei ocupate temporar”, document în care se spune că, pentru redobândirea acestui teritoriu, Kievul va recurge la măsuri „diplomatice, militare, economice, informaționale, umanitare și de altă natură”.
Alte semnale pe care Kievul a început să le trimită Moscovei aproape în fiecare săptămână sunt sancțiunile împotriva politicienilor ucraineni cu reputația de a fi pro-ruși. În luna februarie au fost impuse restricții împotriva deputatului din partea „Platformei de opoziție – pentru viață”, Taras Kozak, care au avut ca rezultat retragerea licențelor a trei canale populare de opoziție – este vorba de Zik, NewsOne și „112 Ucraina”. Măsura a provocat mult zgomot în Ucraina: mulți fiind îngrijorați că introducerea de sancțiuni împotriva propriilor cetățeni va deveni un trend. Temerile au fost justificate. Pe 19 februarie au fost introduse sancțiuni împotriva co-președintelui „Platformei de opoziție – pentru viață”, Viktor Medvedciuk, politician care s-a întâlnit de multe ori cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, precum și împotriva soției acestuia, cunoscuta prezentatoare de televiziune Oksana Marcenko. Săptămâna trecută Kievul a introdus sancțiuni împotriva fostului președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fostului prim-ministru Nikolai Azarov, a liderului Crimeei, Serghei Aksionov, a deputatului în Duma de Stat, Natalia Poklonskaia, și a altor câtorva deputați ruși.
Suspiciunea de înaltă trădare
Neplăcerile lui Medvedciuk și ale susținătorilor săi nu s-au încheiat cu asta. Biroul procurorului general al Ucrainei a formulat suspiciunea de înaltă trădare pentru trei membri ai mișcării publice „Ukrainski vîbor” (Alegerea ucraineană), care fusese condusă anterior de Viktor Medvedciuk. Aceștia sunt acuzați că au participat la organizarea referendumului din Crimeea din 2014.
Atitudinea ferm anti-rusească a lui Zelenski a dat roade. De la începutul lunii martie, potrivit sondajelor de opinie, ratingul privind sprijinul acordat președintelui a încetat să mai scadă şi a început să crească, ajungând de la 22,5% la 24,7% (sondajul a fost realizat de grupul sociologic „Rating”).
Analistul politic ucrainean Serghei Gaidai explică schimbarea intervenită în comportamentul lui Volodimir Zelenski prin „renunțarea la iluzii”.
„Este puțin probabil ca el să fi avut în ceea ce privește situația din țară o altă atitudine ca cea de până acum – el considera că nu există război sau că Rusia nu comite o agresiune”, a arătat expertul, pentru „Kommersant” – Mai degrabă, își făcea iluzii că politicii i se pot aplica abordări general-umane. Cică, băieți, haideți să nu ne certăm, voi sta de vorbă cu Putin, nu înțelege el oare că este rău să ucizi cetățeni ucraineni și să le iei teritoriul? Iluziile s-au spulberat. Au trecut doi ani. Încercările de a ajunge la o înțelegere au eșuat. Mai mult decât atât, președintele a început să fie înconjurat de persoane care îi aduceau informații despre modul în care se făcea de fapt politica înainte, că Poroșenko a fost patriot în înțelegerile realizate cu Putin prin intermediul lui Medvedciuk”.
Dmitri Raimov, considerat un analist politic apropiat partidului pro-prezidențial „Slujitorul poporului”, argumentează într-un mod similar. „Înainte eram convinși că Rusia era interesată să înapoieze Donbasul Ucrainei. Eram convinși că, odată cu schimbarea puterii (în Ucraina – n.”Kommersant”) Rusia va dori să vină în întâmpinare. Este clar că Crimeea este un subiect de lungă durată, dar cel puțin în ceea ce privește Donbasul s-ar putea ajunge la o înțelegere”, a declarat Raimov. De la bun început, a remarcat expertul, autoritățile ucrainene au avut un plan A și un plan B: „Planul A reprezintă acordurile de pace, planul B – poziția dură față de Rusia și ruptura completă a oricăror relații. Președintele Zelenski încerca de mult timp revenirea la ‘formatul Normandia’, activizarea grupului Minsk. Nu s-a putut obține nimic”.
Când așteptările nu s-au realizat, a remarcat interlocutorul publicației „Kommersant”, Volodimir Zelenski a început să lupte cu tot ceea ce, după părerea sa, este îndreptat împotriva Ucrainei. „În continuare s-ar putea să existe o intensificare în direcția militară”, a prognozat analistul politic. „Cel mai probabil, până la sfârșitul acestui mandat, președintele Zelenski nu va activa acțiunile de luptă, deoarece poate pierde alegerile. Dar cum va fi Zelenski în al doilea mandat este o problemă”.
Dar mai este timp până când problema realegerii va fi cu adevărat de actualitate pentru actualul președinte. Dmitri Raimov consideră că Zelenski are suficient timp să întreprindă acțiuni active și eficiente împotriva părții pro-ruse a establishmentului politic ucrainean.
Putem fi convinși că, cu cât situația din zona conflictului din estul Ucrainei escaladează, cu atât mai mult vor fi aprobate acțiunile energetice ale președintelui ucrainean împotriva Rusiei.
Focuri de armă în Donbas
Vineri, în Donbas s-au tras din nou focuri de armă: patru militari ucraineni au fost uciși și alți doi au fost răniți în schimbul de focuri care a avut loc în apropierea localității Șuma. În legătură cu acest lucru agenția de presă „Interfax-Ucraina” a comunicat că Volodimir Zelenski și șeful biroului său, Andrei Ermak, au avut loc consultări urgente cu liderii țărilor din „grupul celor patru Normandia” (Germania, Rusia, Ucraina, Franța). Mai mult decât atât, delegația ucraineană a făcut apel la OSCE să organizeze pe 27 martie o ședință extraordinară a subgrupului pentru securitate al Grupului trilateral de contact privind problema încetării complete a focului pe linia de contact.
Sursă foto: Dreamstime
