SERINUS ENERGY ROMANIA S.A. este un investitor activ în industria românească de gaze naturale onshore deținând 100% din participație la concesiunea de exploatare Satu Mare - în cadrul careia a implementat cu succes Proiectul de dezvoltare gaze naturale Moftinu, producând gaze naturale din aprilie 2019.
Până în prezent, Serinus a investit peste 60 milioane USD în operațiuni de explorare și dezvoltare privind Concesiunea Satu Mare, marea majoritate a acestor fonduri au fost cheltuite în România și au asigurat venituri pentru companiile românești și locuri de muncă pentru cetățenii români. Compania este mândră de faptul că toți angajații Serinus Energy România sunt români și depune toate eforturile pentru a contracta servicii și achiziții prin intermediul companiilor românești. De asemenea, prin demararea procesului de producție în cadrul Proiectului de dezvoltare gaze naturale Moftinu, compania a produs peste 233 milioane de metri cubi de gaze naturale pentru consumatorii de gaze din România.
A doua jumătate a anului 2021 a înregistrat o creștere bruscă a prețurilor gazelor naturale în România și în toată Europa, atingând niveluri record nemaiîntâlnite până acum. Această creștere a prețurilor se datorează unei combinații de factori, inclusiv creșterea semnificativă a cererii de gaze post-pandemie, pe măsură ce România și economiile europene se deschid și revin la normalitate, competiția asiatică și europeană pentru oferta limitată de gaz natural lichefiat disponibil și stagnarea sau scăderea livrărilor de gaze de la importatorii tradiționali de gaze către Europa și producătorii autohtoni români. O cauză majoră a scăderii aprovizionării interne cu gaze naturale în România este incertitudinea enormă pentru investiții pe care guvernul a provocat-o prin implementarea politicilor fiscale și de reglementare nefaste. Trebuie doar să ne uităm la producția de gaze onshore din România în ultimul deceniu pentru a vedea cum producția internă de gaze onshore a intrat în declin constant, chiar dacă România are resurse ample de gaze pe uscat și cererea internă de gaze din România a crescut constant.
Cea mai importantă politică guvernamentală care a descurajat climatul investițional pentru producția de gaze onshore în România este taxa pe veniturile suplimentare implementată în urma dereglementării prețurilor în sectorul gazelor naturale, adoptată prin Ordonanța Guvernului nr. 7/2013, cunoscută și sub denumirea de „Suprataxare“.
Suprataxarea a generat multe consecințe negative neintenționate, inclusiv distorsionarea pieței de gaze naturale pentru consumatorii români și impunerea unei sarcini excesive și discriminatorii asupra producătorilor autohtoni de gaze, în comparație cu gazele naturale importate din străinătate: gazele naturale importate din străinătate nu sunt supuse suprataxării și, prin urmare, au un avantaj competitiv. Aceste consecințe au un impact negativ semnificativ asupra climatului investițional și dezvoltării generale a sectorului gazelor naturale onshore, precum și asupra securității energetice a țării, mai ales că România își aprovizionează gazele naturale din străinătate importate în principal dintr-o singură sursă, Federația Rusă.
Această lipsă de creștere internă a producției de gaze a făcut ca România să fie din ce în ce mai dependentă de importurile străine de gaze pentru a-și îndeplini cerințele interne. Aceasta este o oportunitate uriașă pierdută pentru România. Costul pentru statul român este mare, deoarece rezervele valutare trebuie cheltuite pentru a plăti gazele străine importate atunci când astfel de fonduri ar fi mai bine deservite pentru dezvoltarea producției interne de gaze naturale. Niciodată nu este prea târziu pentru a inversa politicile nefaste. România poate crea un sistem fiscal echitabil și echilibrat care să ofere venituri statului și să stimuleze investițiile. România poate crea o structură fiscală care să nu recompenseze producătorii străini de gaze și să nu pedepsească producția internă. Creșterea investițiilor în producția internă de gaze nu numai că ar reduce dependența costisitoare de gazele străine, dar ar crea locuri de muncă, ar crește veniturile întreprinderilor locale, ar accelera formarea și educația, ar îmbunătăți securitatea energetică internă, ar aduce guvernului român și autorităților locale redevențe și venituri sporite care ar crea bunăstare în întreaga comunitate. Un sistem fiscal corect construit ar fi benefic și pentru statul român prin crearea unui flux de venituri fiscale care ar crește pe măsură ce producția internă crește.
Considerăm gazele naturale o sursă vitală de energie pe măsură ce România și Europa sunt în proces de tranziție pentru a atinge emisii nete zero până în 2050. Pe termen scurt, una dintre cele mai simple și rapide modalități de a reduce emisiile de carbon în România este utilizarea gazului natural pentru a înlocui mai multe surse de energie generatoare de emisii considerabile de carbon, folosite intesiv în economia românească, cum ar fi cărbunele și petrolul. Pe o unitate de energie, emisiile de carbon din gazele naturale sunt cu aproximativ 43% mai mici decât emisiile de carbon din cărbune. În plus, România are infrastructura și liniile de transport necesare care ar face tranziția de la cărbune la gaze naturale relativ ușoară și ieftină.
În prezent, arderea cărbunelui reprezintă aproximativ 15% din energia consumată în România, în timp ce gazele naturale reprezintă aproximativ 28% din energia consumată. Cu toate acestea, producția internă de gaz asigură doar 70% din necesarul de gaz al României, restul de 30% fiind furnizat din gaze importate străine. Pentru ca gazele naturale cu emisii mai scăzute de carbon să înlocuiască cărbunele ar necesita o creștere a ofertei de gaze în România cu aproape 50% față de oferta actuală. Prin crearea unui climat investițional pozitiv pentru dezvoltarea internă a gazelor naturale, este posibil ca această creștere incrementală de 50% a aprovizionării să poată fi îndeplinită cu ușurință prin creșterea producției interne de gaze onshore. Producția de gaze onshore ar putea fi, de asemenea, lansată mult mai devreme decât orice proiecte ulterioare de gaze offshore care sunt avute în vedere după ce proiectul Midia va fi lansat anul viitor. Aceste proiecte offshore vor avea rezultate la mulți ani distanță, în timp ce producția onshore ar putea fi lansată mult mai repede și ar putea aduce beneficii economice aproape imediate. Fără schimbări în politicile fiscale și de reglementare actuale care să ofere un climat investițional pozitiv, România ar putea trece la gaze naturale cu emisii scăzute de carbon doar printr-o creștere enormă a gazelor străine importate.
Lipsa de atractivitate a multor proiecte de dezvoltare a gazelor onshore din România reflectă lipsa de echilibru în cadrul fiscal. Actualul cadru de politică fiscală pentru dezvoltarea gazelor naturale onshore în România este semnificativ pe termen scurt în structura sa, creând venituri guvernamentale semnificative pe termen apropiat, dar face acest lucru în detrimentul scăderii atractivității economice de creștere a producției pe termen lung. Guvernul nu pare să țină seama de costul pe termen lung al politicilor fiscale actuale, ci doar de câștigurile pe termen scurt. Există un argument puternic conform căruia câștigul financiar din suprataxare este complet anulat de necesitatea de a importa gaze străine, precum și de oportunitatea economică pierdută din creșterea care ar putea fi generată pe plan intern dacă taxele ar fi concepute pentru a stimula investițiile suplimentare. Din 2020, România a plătit aproximativ 1,5 miliarde de dolari cumpărând gaze din străinătate. Imaginați-vă impactul economic dacă aceste volume ar fi furnizate pe plan intern. Creșterea producției interne de gaz nu numai că oferă un cost mai mic de aprovizionare cu energie și securitate energetică, dar permite întreprinderilor să se dezvolte și să angajeze mai mult, creează o cerere pentru forță de muncă cu studii superioare care creează locuri de muncă mai stabile și venituri mai mari. Toate aceste beneficii vor crea o bază fiscală mai mare și vor crește redevențele și veniturile fiscale în viitor.
Cât despre Serinus, ne dorim să fim în măsură să putem face investiții care să ne crească producția în România. Să recuperăm această investiție este crucial pentru capacitatea noastră de a ne crește producția, deoarece putem finanța investițiile doar prin fluxul de numerar pe care îl câștigăm. Cu cât câștigăm mai mult, cu atât putem investi și crește producția pentru România. Oamenii ar putea fi surprinși să afle că societatea noastră nu vede aceste prețuri istorice ridicate ale gazului ca un avantaj pe termen lung pentru operațiunile noastre din România. Motivul este că aceste niveluri ale prețurilor, dacă sunt susținute pentru o perioadă lungă de timp, vor provoca un impact negativ semnificativ asupra consumatorilor și vor atenua creșterea economică în România. Gazele vor deveni mai puțin competitive față de alte surse de energie din România. Prin crearea unui climat investițional pozitiv pentru dezvoltarea gazelor naturale onshore, care să permită companiilor să-și recupereze investițiile într-o perioadă mai scurtă decât este cazul în prezent din cauza suprataxării, compania ar putea genera o cantitate semnificativă de flux de numerar liber care ar putea fi reinvestit în explorare și activități de producție în beneficiul economic și de securitate pe termen lung al statului român și al Uniunii Europene, ar crea mai multe locuri de muncă în industria serviciilor petroliere și, cel mai important, ar contribui la creșterea producției, astfel încât în viitorul apropiat România să nu mai fie un importator net de gaze naturale. Acest lucru ar oferi României resurse interne de gaz pentru tranziția către un viitor cu emisii reduse de carbon, cu perturbări minime pentru consumatori și fără un flux mare de plăți către producătorii străini de gaze.
