Aceasta oferta nesperata de locuri de munca din Spania a aparut in urma semnarii acordului care reglementeaza schimbul de forta de munca intre aceasta tara si Romania. Chiar daca acest document nu a intrat inca in vigoare, partea spaniola a fost de acord sa deruleze cateva programe-pilot (din care fac parte si cele 900 de posturi de „capsunari”) in Romania. Scopul lor a fost tocmai pregatirea terenului pentru perioada in care acordul va deveni oficial. Documentul este totusi cu mult mai cuprinzator fata de cel similar incheiat cu statul german, si asta in primul rand pentru ca nu limiteaza numarul persoanelor care pot „prinde” un contract de munca in Spania. Acordul reglementeaza practic situatia a trei tipuri de lucratori: sezonieri (cu contracte de munca pe o perioada de cel mult noua luni), permanenti (cu contracte pe o perioada mai mare de un an de zile) si stagiari (maximum 50 pe an). In aceasta ultima categorie intra persoane cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, care pot semna contracte pe 12 luni, cu posibilitatea de prelungire cu inca sase.
Problema spinoasa a romanilor care isi doresc un loc de munca in strainatate ramane totusi gasirea angajatorului. Acordul semnat de autoritatile celor doua tari stabileste proceduri clare de recrutare. Daca angajatorul spaniol nu a gasit muncitori nici in Spania si in nici una din tarile membre ale Uniunii Europene, poate apela la forta de munca din spatiul extracomunitar. Si in acest caz prioritate au tarile cu care Spania are semnat un acord de schimb de forta de munca. Cererea angajatorului spaniol ajunge, prin intermediul autoritatilor iberice, la cele romane si impreuna selecteaza personalul. Acest acord nu limiteaza dreptul unei persoane de a-si cauta singura un angajator in Spania.
O data gasit, acesta se va ocupa de toate formalitatile pentru aducerea in Peninsula Iberica a angajatului roman. Dupa semnarea contractului cu firma spaniola, aceasta se va ocupa de obtinerea permisului de munca. Cu acest document, angajatul va merge la Ambasada Spaniei din Romania si va putea solicita viza de munca.
Anual insa, guvernul spaniol comunica numarul maxim de permise de munca pe care le acorda. In acest numar intra in primul rand eventualele contingentari din acordurile Spaniei cu alte tari. Cei care prefera sa isi gaseasca singuri angajatorul, nu prin intermediul acordului, trebuie totusi sa se incadreze in limita numarului maxim de permise de munca anuntate de guvernul iberic. Acordul garanteaza lucratorilor romani aceleasi drepturi pe care le au cei iberici, adica vor beneficia de conditiile de munca si salarizare prevazute de contractul colectiv de munca din Spania. Bineinteles, se aplica numai celor care muncesc legal. Cu toate ca veniturile care pot fi obtinute aici nu sunt cele mai mari din Uniunea Europeana, Spania este una din destinatiile favorite ale romanilor care cauta de lucru in Occident. O comunitate estimata la circa 80.000 de persoane – din care 17.000 cu acte in regula – 23.000 de persoane cu situatia in curs de legalizare si 40.000 de lucratori la negru – dovedeste, poate, cel mai bine atractia romanilor pentru aceasta zona a Europei.
Salariile care pot fi obtinute aici variaza intre cei 660 de euro brut pe care ii poate obtine un sezonier si 1.000-1.100 de euro pentru un barman, de exemplu. Lucratorii la negru au salarii mai mici. Pot fi obtinute si venituri mai bune, in situatia in care stii sa iti vinzi marfa. Si aici cea mai mare cautare o au muncitorii calificati (tamplari, faiantari, zidari etc.) si agricultorii. Nici serviciile nu sunt un domeniu greu accesibil, povestile cu cei care lucreaza in baruri, restaurante sau hoteluri si castiga bine fiind destul de cunoscute in Romania. Angajatorii din Portugalia sunt si ei interesati de forta de munca din Romania.
Cu toate ca intre cele doua tari a fost semnat un acord care reglementeaza schimbul de forta de munca, acesta nu a intrat inca in vigoare, din cauza faptului ca nu a fost ratificat de partea portugheza. Procedurile pe care acest document le instituie in privinta felului in care se face recrutarea fortei de munca sunt asemanatoare cu cele din acordul cu Spania. Si domeniile in care angajatorii portughezi au deficit sunt, in general, cam aceleasi. Salariile ce pot fi obtinute aici vor fi insa ceva mai mici. Punctul forte al acordului cu Portugalia il constituie lipsa oricarei limitari a numarului de persoane care pot pleca sa munceasca in aceasta tara. In Spania, fiscalitatea (impozit pe venit si cotizatii de securitate sociala) aplicata unui venit mediu este de 39%. In Portugalia, cota medie de impozitare este de doar 34%. Aceste cote se diminueaza insa o data cu scaderea veniturilor.