Un guvern tot mai vulnerabil pe măsură ce se apropie alegerile şi patronate tot mai îngrozite de deficitul de forţă de muncă. Angajaţii români au simţit că acum este momentul lor.
Sezonul protestelor sindicale a debutat, ca de obicei, în sectorul public, printre cele mai tensionate sectoare numărându-se administraţia publică, educaţia şi cercetarea. Funcţionarii publici vor o creştere salarială medie de 20%, iar profesorii şi cercetătorii solicită creşterea bugetului acordat domeniilor lor.
După cele două recente reprize de oprire a lucrului, care au dat peste cap traficul feroviar în întreaga ţară, feroviarii se declară în continuare nemulţumiţi de oferta de creştere a salariilor făcută de Ministerul Transporturilor (cinci procente din aprilie şi cinci procente din octombrie). Ei vor o majorare cu minimum 18% a lefurilor, ceea ce ar însemna pentru SNCFR, incluzând contribuţiile sociale şi impozitele ce trebuie plătite, cheltuieli suplimentare de circa 80 de milioane de euro pe an. Sindicaliştii de la căile ferate au anunţat că, dacă nu li se aprobă un miting în faţa Palatului Victoria pe 26 martie, vor intra în grevă generală între 24 şi 28 martie. În 2005, greva generală a ceferiştilor a produs pagube de peste un milion de euro pe zi. În prezent, o oprire a activităţii pentru cinci zile ar putea costa transportul feroviar până la 10 milioane de euro.
Fermierii sunt nemulţumiţi şi ei de relaţia pe care o au cu autorităţile şi ameninţă că vor înteţi protestele. „Lipsa de reacţie a autorităţilor la programul de revendicări privind preţul la motorină, subvenţia pentru legumicultori, pomicultori, zootehnie sau achitarea subvenţiilor restante din 2007 va conduce la marşuri şi pichete în ţară şi la Bruxelles“, a declarat Nicolae Ştefan, preşedintele Federaţiei Agrostar.
Nici mediul privat nu a scăpat de probleme
Ceva mai puţin obişnuite sunt neînţelegerile dintre sindicate şi angajatori în cazul unora dintre cele mai cunoscute companii private din România. La ArcelorMittal Sidex Galaţi, de exemplu, trei dintre cele patru sindicate cer o majorare fixă cu 150 de lei a salariului de bază, un spor de 50% pentru orele lucrate în weekend, creşterea celor patru prime anuale, de la 120 la 300 de lei fiecare, şi a primei de vacanţă, de la 200 la 400 de lei, în timp ce patronatul a declarat că poate acorda doar o mărire a salariilor brute cu 9,5%, dar nu mai puţin de 90 de lei.
Şi uzinele Dacia Renault din Mioveni au fost afectate de o grevă de avertisment pe 14 martie. Principalele revendicări au fost creşterea fixă a salariilor, cu 550 de lei, majorarea celor patru prime anuale, acordarea de sporuri pentru anumite secţii şi acordarea unei reduceri de 15% la achiziţionarea de produse ale companiei. „Până în prezent, negocierile pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă au dus la rezultate doar în ceea ce priveşte respectarea coeficienţilor de ierarhizare a meseriilor“, a anunţat liderul Sindicatului Dacia Renault, Nicolae Pavelescu. La fabrica de bere Bergenbier Blaj, majorarea solicitată a fost tot în sumă fixă, 300 de lei brut (18% din salariul mediu pe companie), însă patronatul a anunţat că va acorda doar 15%.
„Grevele din sistemul public au, într-adevăr, legătură cu faptul că 2008 este an electoral, însă eu cred că sindicaliştii au fost oarecum încurajaţi încă de anul trecut. S-a discutat atât de mult despre cheltuielile bugetului public în 2007, încât s-a creat un mediu propice revendicărilor salariale“, spune Sorin Ioniţă, director de cercetare la Societatea Academică din România. „În ceea ce priveşte grevele tot mai numeroase din sistemul privat, deficitul de forţă de muncă le încurajează. Cu cât eşti o resursă mai rară, cu atât ai potenţial de şantaj mai mare asupra angajatorului“, completează el.
PRESIUNE PE MACROINDICATORI
În ianuarie 2008, salariul mediu brut pe economie era cu aproape 33% mai mare decât cel din ianuarie 2007. Potrivit Comisiei Naţionale de Prognoză, în 2008, creşterea va fi de numai 12%. Revendicările sindicale din ultima vreme pun, însă, sub semnul întrebării această previziune şi ameninţă şi ţinta de inflaţie.
În 2007, deficitul bugetar a fost de 2,4% din PIB, însă pentru acest an a fost estimat oficial la 2,7%-2,9%. Mai mulţi analişti au exprimat, recent, îndoieli cu privire la respectarea acestei ţinte, mai ales pe fondul cheltuielilor pentru majorarea salariilor şi pensiilor. Prin rectificarea bugetară de la începutul acestei luni, Guvernul a încercat să reducă aceste temeri.
«Discuţiile despre cheltuielile publice au creat un mediu propice cererilor sindicale.»
Sorin Ioniţă, director de cercetare SAR
Capital – Editia nr.11, data 19 martie 2008
