Cam așa mă simt eu acum, când mă gândesc la criza prin care am trecut. Am văzut azi un titlu în presă care spunea „Doar România, Olanda și Grecia nu au ieșit din criză“. Autorul articolului asimila, probabil, criza cu scăderea economică. Dacă o privim așa, eu, unul, sunt sigur că vom ieși curând, poate chiar în acest al patrulea trimestru. Consider că există argumente macroeconomice pentru a crede că, cel puțin pe termen scurt-mediu, nu mai avem motive de contracție. Dar e acesta sfârșitul crizei? E asta adevărata criză a României? Economic vorbind, cred că suntem în situația personajului dintr-un film pe care eu îl iubesc mult și care, după ce încearcă cu disperare să scape de o nevroză ce-l îndepărtează de oamenii la care ține, răbufnește cu năduf: „Dar dacă mai bine de atât nu se poate?“
De doi ani reducem, restructurăm, eficientizăm, așteptând să revină vremurile bune. Cred că trebuie să ne trezim și să admitem că ele au venit. Astea sunt. Nu se fac mai bune de atât. Cel puțin, nu singure, nu cu sprijinul Guvernului, nu mâine sau anul viitor. „This is as good as it gets“. Avem un guvern incapabil. Și? Am avut vreodată unul capabil? Avem vreun motiv să credem că următorul va fi? Să recunoaștem că asta e realitatea cu care ne vom confrunta de acum încolo.
De aici în sus trebuie să construim, cu ce avem. Dacă ne vom reapuca de construit, de investit, de încercat lucruri noi, atunci criza se va termina pentru toți. Dacă așteptăm să ne scoată alții, nu vom face decât să ne înfundăm și mai adânc. Văd tot mai des oameni și organizații care se scutură de apatia acestor ani de criză și se apucă din nou de treabă, și asta îmi dă, după multă vreme, speranță și optimism. Asta e ce ne trebuie acum și de aceea cred că acest trimestru și anul viitor ne vor rezerva o surpriză plăcută, prima după mult timp. Nu ne trebuie sprijinul Guvernului sau al Parlamentului. Tot ce ne trebuie e să ne lase în pace.
Dar criza noastră e mai profundă și mai vastă. E o criză morală, de încredere în noi și în ceilalți, de valori etice elementare, de modele și repere. Criza economică n-a făcut decât să adâncească și să complice criza morală și să ne abată atenția de la ea. După ce ne vom pune iar pe picioare, astfel încât să nu mai avem în fața ochilor doar supraviețuirea și ziua de mâine, va trebui să ne uităm serios la lumea pe care am creat-o în jurul nostru în anii în care am trecut de la exaltarea oarbă la disperarea la fel de oarbă și să ne întrebăm dacă asta e lumea în care vrem să trăim și să ne creștem copiii. De asta cred că nu asistăm la începutul sfârșitului, ci doar la sfârșitul începutului.
Adrian Stanciu este managing partner al 
companiei de consultanță Human Synergistics