Peste 40 de milioane de euro valorează contractele consultanţilor pentru privatizările din energie încheiate până acum de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC). Aproximativ 36 de milioane de euro au fost plătite de statul român şi de companiile privatizate, iar alte 4,25 milioane de euro, de Uniunea Europeană, prin intermediul programelor PHARE de asistenţă în domeniul privatizării. În schimbul celor 40 de milioane de euro primite, consultanţii au contribuit la tran
Peste 40 de milioane de euro valorează contractele consultanţilor pentru privatizările din energie încheiate până acum de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC).
Aproximativ 36 de milioane de euro au fost plătite de statul român şi de companiile privatizate, iar alte 4,25 milioane de euro, de Uniunea Europeană, prin intermediul programelor PHARE de asistenţă în domeniul privatizării.
În schimbul celor 40 de milioane de euro primite, consultanţii au contribuit la tranzacţii însumând 2,5 miliarde de euro, sume rezultate din privatizarea Petrom, a două companii de distribuţie a gazelor naturale şi a patru foste filiale Electrica. Un calcul simplu arată că firmele de consultanţă au primit, în medie, un comision de 1,6% din valoarea tranzacţiilor.
Cele mai mari sume au ajuns în buzunarul celor de la Credit Suisse First Boston (CSFB) şi ale partenerilor din consorţiile pe care aceştia le-au condus, ING Bank, în cazul privatizării Petrom (19-20 milioane de euro), respectiv RAEF, EA Technology şi Linklaters, în cazul Distrigaz Sud şi Nord (11,5 milioane de euro).
Este interesant faptul că rapoartele cele mai mici între comisioanele totale încasate şi valorile tranzacţiilor sunt tocmai în cazul consorţiilor conduse de Credit Suisse First Boston, companie aflată în centrul acuzaţiilor de spionaj economic din ultimele săptămâni. În privinţa Petrom, comisionul cumulat este de 1,3% din valoarea tranzacţiei, iar în cazul Distrigaz Sud şi Nord, acesta este de 1,8%. La Electrica Banat şi Dobrogea, privatizate cu ajutorul BNP Paribas, procentul este de 3%, iar pentru Electrica Moldova şi Oltenia (Bank of America Securities) de 2%.
Industrie de aproape o sută de milioane de euro
Având în vedere numărul mare de privatizări care vor avea loc în acest domeniu în viitor, este de aşteptat ca „industria“ consultanţei pentru privatizare în energie să ajungă la o cifră de afaceri de mai multe zeci de milioane de euro, dacă nu chiar peste o sută de milioane.
Următoarea pe listă, Electrica Muntenia Sud, asistată în acest proces de PricewaterhouseCoopers, ar putea genera o tranzacţie de peste o sută de milioane de euro, dacă judecăm după dimensiunea companiei şi preţurile obţinute până acum în cazul celorlalte filiale Electrica. Suma corespunzătoare unui comision pentru consultant este estimată de Capital între 1,5 şi două milioane de euro.
Pentru moment, spionajul economic şi „trădarea de patrie“ afectează întregul proces de privatizare, inclusiv în cazul companiilor care nu au legătură cu grupul identificat şi pus sub acuzare de procurori. „Nu avem în acest moment nici un mesaj de la Ministerul Economiei despre cum vor evolua lucrurile în continuare“, spune Dragoş Neacşu, director în cadrul Deloitte, consultant pentru privatizarea a trei complexe energetice. „Când încercăm să ne lămurim asupra situaţiei, ni se spune că nu este momentul să discutăm aşa ceva. Ce ţine de noi, partea de consultanţă, îşi urmează însă drumul în continuare“, dezvăluie Neacşu.
Unda de şoc s-a propagat şi în privatizările care nu au legătură cu energia. Ministerul Comunicaţiilor a anunţat că a solicitat anularea, cu acordul părţilor, a contractului de consultanţă încheiat cu CSFB pentru listarea la Bursă a Romtelecom şi amânarea contractului de consultanţă încheiat cu CA IB Corporate Finance pentru privatizarea SN Radiocomunicaţii.
Câte contracte de consultanţă va mai rezilia statul unilateral şi cât va plăti pentru aceasta? Interesant de văzut, câţi consultanţi vor mai rămâne… în picioare.
Dragos Nedelcu, redactor-sef adjunct
Consultanţă cu mită la purtător
Speriat de mirosul de şpagă de care nu ştim dacă este străin, ministrul Comunicaţiilor, Zsolt Nagy, a avut, ar spune unii, curajul mortului viu. A anulat contractul de consultanţă atribuit Credit Suisse First Boston pentru listarea la bursă a acţiunilor Romtelecom. Nagy a aflat probabil ce scrie în hârtiile procurorilor. În cele ce urmează vă povestim cum se distruge mitul consultanţei marilor companii cu manuale de etică în afaceri. În fond, totul se rezumă la bani.
Procurorii susţin că, abuzând de prerogativele funcţiei pe care o îndeplineşte „şi în calitatea de membru în comisia de selectare prin licitaţie a consultantului internaţional, Mihai Donciu, consilierul ministrului Comunicaţiilor, a furnizat informaţii nedestinate publicităţii, înainte şi în perioada de negociere pentru încheierea contractului, lui Stamen Stantchev şi Mircea Flore (angajat al CSFB). Practic, bulgarul a controlat tot fluxul informaţional, de la momentul pregătirii documentelor de licitaţie, până la adjudecarea contractului de către CSFB. Aici vine partea cea mai importantă: „urmare susţinerii acordate constant de către Donciu la nicelul comisiei de licitaţie MCTI, existând indicii că toate demersurile celui în cauză pentru favorizarea CSFB au fost cunoscute şi supervizate de către ministrul Zsolt Nagy, au fost create condiţiile pentru adjudecarea licitaţiei“.
Partea română a acceptat un comision de succes, propus de Credit Suisse First Boston, de 1,4% din valoarea totală a tranzacţiei. Asta înseamnă 14 milioane de euro, având în vedere că valoarea totală a acţiunilor societăţii se ridica la aproximativ două miliarde de euro. Şi asta în condiţiile în care oferta Union Bank of Switzerland, ING şi Central Europe Trust prevedea un comision de 0,95%.
Aici vine o parte şi mai interesantă. De fapt, CSFB a subcontractat o parte din obligaţiile de consultant către KPMG. Cu acordul oficialilor ministerului, Stantchev şi Mircea Flore au reuşit să impună suplimentarea cu 500.000 de euro a cheltuielilor, adică exact suma facturată de KPMG.
România a cheltuit zeci de milioane de euro pe contractele de consultanţă pentru a privatiza cât mai profitabil companiile de stat. A fost, iată, o prezumţie în care am crezut cu toţii. Am fost păcăliţi chiar de cei care ar fi trebuit să ne ajute să obţinem un preţ mai bun. Nu ştim dacă mai există şi alte companii la fel de murdărite precum CSFB, dar întrebarea care se pune acum este dacă nu cumva ne-au furat străinii mai mult decât ai noştrii. Privatizarea Muntenia Sud e un exemplu care arată un lanţ întreg al „consultanţei strategice“. Până şi vânzările acţiunilor prin bursă ridică semne de întrebare. Atunci ne punem următoarea întrebare: a fost cineva care n-a profitat de sistemul românesc? Se pare că nu.