Parlamentul este, fara indoiala, cea mai importanta institutie a democratiei. La fel, parlamentarii au tot dreptul de a obtine un salariu decent. Saptamana trecuta, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor a aprobat marirea lefurilor deputatilor, iar ceva mai tarziu aceasta prevedere a trecut si prin plenul unei sedinte comune.
Nici un argument – ca pensionarii se plang ca au venituri prea mici, ca acum nu e momentul – nu a putut sa-i induplece pe parlamentari sa nu voteze o crestere a propriilor venituri.
In afara ca este un pilon al democratiei, Parlamentul poate fi judecat si in functie de eficienta activitatii sale. Este, daca vreti, o fabrica mai speciala. O fabrica de facut legi. Din acest punct de vedere, Parlamentul a fost extrem de neproductiv. Nu neaparat din vina lui. Ultimele guverne au adus la rang de lege guvernarea prin ordonante. Din cauza acestui fapt, activitatea Parlamentului a fost redusa aproape la zero. Atunci cand nu au fost ordonante de urgenta, Guvernul a bagat pe gatul Parlamentului legi prin care isi asuma raspunderea.
In acest moment, guvernantii cer societatii romanesti sa se restructureze. Minerii au fost indemnati sa accepte disponibilizarile, muncitorii din intreprinderile cu pierderi sa primeasca senin faptul ca sunt dati afara in numele functionarii eficiente a fabricii, industria de aparare nu este nici ea scutita de concedieri. Pe acest fundal incercarea parlamentarilor de a-si mari salariile este privita ca o sfidare. De aceea, societatea romaneasca ar trebui sa impuna restructurarea Parlamentului. Votul uninominal si transformarea Parlamentului intr-unul de tip unicameral (cu mai putini alesi si cheltuieli mai mici) ar fi tocmai in logica bugetului de austeritate din Romania. Astfel, Parlamentul ar deveni in afara de o institutie profund democratica si una cladita pe principii economice. Din pacate, clasa politica nu da semne ca ar fi gata se se sacrifice catusi de putin.