Niciun vehicul de investiţii de pe piaţa internă nu a scăpat neatins de criză. Plasamentele din trecut se dovedesc acum hazardate. Pierderile ating aproape două miliarde de euro.
Vânzoleala fondurilor de investiţii pe piaţa imobiliară a început în 2005, iar punctul culminant a fost atins între 2006 şi prima jumătate a lui 2008. Pe atunci se cumpăra orice, de la proiecte sofisticate până la terenuri cu potenţial scăzut, în ideea că piaţa va oferi în continuare recompense la fel de generoase ca şi până atunci. Numai că avântul consumului corporatist în tranzacţionarea de proprietăţi a provocat scăderea rapidă a randamentelor investiţionale, de la o medie de peste 9%, în 2006, până la circa 6,5%, în 2008 (cu vârful de 5,6% pentru America House). Criza a modificat rapid situaţia, iar yield-ul mediu a ajuns la circa 9,25% (un nivel ridicat al yield-ului indică o valoare scăzută a proprietăţii). Rezultatul? Profiturile s-au topit. „Fondurilor le este acum greu să decidă momentul optim de investiţie, părerea cvasigenerală fiind că vom mai suferi corecţii“, spune Eduard Ustinescu, capital markets manager DTZ Echinox.
Când lăcomia distruge logica
Multe voci din piaţă îi fac răspunzători pe directorii fondurilor de investiţii de bula apărută pe piaţa proprietăţilor corporate. „Unii directori erau plătiţi la valoarea investiţiei. De aici a pornit nebunia“, explică Dan Ionaşcu, partener la Parker Lewis. Opinia sa e susţinută şi de şeful diviziei office a Colliers: „E foarte probabil să vedem modificări în modul de remunerare a responsabililor cu plasamentele fondurilor de investiţii. Vehiculele cu strategii corecte i-au plătit pe aceştia în funcţie de performanţa investiţiei. „Altele au dat bonusuri la investiţie, fără a percepe penalităţi la devalorizarea acesteia“, explică Horsley.
Liderul pieţei, Immoeast, a revenit la profit în prima jumătate din 2009 (102 milioane de euro), dar lovitura din 2008 (-262 milioane de euro) a provocat cea mai răsunătoare demisie din piaţă, cea a lui Karl Petroviks, CEO Immofinanz şi fondatorul Immoeast, urmată rapid de cea a lui Edgar Rosemayer, reprezentantul pentru România. Sparkassen Immobilien a ieşit din vară cu un profit de trei milioane de euro, doar 30% din cifra înregistrată în prima jumătate a anului 2008, iar capitalizarea grupului a scăzut cu 35%, la 480 milioane de euro. De asemenea, britanicii de la European Convergence Development Company (ECDE), care deţin patru proprietăţi în România, au înregistrat pierderi de 1,6 milioane de euro în 2009, iar Argo Real Estate, proprietarul ERP Sibiu şi Suceava Shopping City, a pierdut 55,8 milioane de euro. La rândul său, Europolis, ce deţine, printre altele, Europe House, a avut pierderi de 12 milioane de euro. Mai bine stă CA IMMO, dar valoarea proprietăţilor sale a scăzut de la 3,8 miliarde de euro la 3,6 miliarde în şase luni. Majoritatea investitorilor au pierdut bani, atât ca urmare a devalorizării proiectelor, cât şi a scăderii veniturilor din chirii şi majorării costurilor operaţionale.
Unele fonduri de investiţii au plătit performanţa. Altele au remunerat la investiţie, fără a penaliza devalorizările proprietăţilor achiziţionate.
Blake Horlsey, Colliers International
