Din punct de vedere politic, constitutia este un document politic fundamental, exprimand o filozofie si o ideologie dominante intr-o anumita perioada istorica intr-un stat.
Din punct de vedere juridic, constitutia cuprinde ansamblul regulilor de drept, avand ca obiect constituirea, competenta si raporturile principalelor organe de stat, intre ele sau dintre ele si cetateni, elaborate de un organ de stat anume constituit in acest scop si urmand o procedura specifica.
Controlul de constitutionalitate urmareste sa asigure suprematia constitutiei ca factor structurat in sistemul normativ juridic national.
In favoarea controlului de constitutionalitate pot fi invocate lipsa de profesionalism a legislativului, din cauza compozitiei eterogene rezultata din modalitatea de alegere, reprezentare proportionala prin scrutin de lista, ce poate conduce la greseli in activitatea de legiferare, faptul ca parlamentul ales exprima mai mult vointa politica a partidului decat a natiunii, iar constitutia, prin natura ei de lege suprema, este interpretabila, cu atat mai mult in situatiile in care prezinta lacune sau elemente de echivoc, iar prin absenta controlului se poate provoca instabilitate juridica, constitutia fiind la discretia parlamentului.
Impotriva controlului de constitutionalitate se poate evoca faptul ca legea, fiind expresia vointei generale, este o putere incontrolabila, precum incontrolabil este si parlamentul care este o reprezentanta nationala colectiva, raspunzand exclusiv in fata poporului si avand competenta de a decide ceea ce este sau nu este constitutional.
Constitutiile moderne europene reglementeaza controlul de constitutionalitate prin infiintarea curtilor sau tribunalelor constitutionale.
In materia jurisdictiilor constitutionale, in Belgia fiinteaza Curtea de Arbitraj, in Spania Tribunalul Constitutional, in Franta Consiliul Constitutional, in Grecia Curtea Speciala Superioara, in Italia
Curtea Constitutionala, in Portugalia Tribunalul Constitutional, in Republica Federala a Germaniei Curtea Constitutionala Federala, aceste institutii exercitand un control de constitutionalitate concentrat, avand insa structuri si competente diferite.
In alte state, controlul de constitutionalitate este exercitat concentrat, prin intermediul Curtii Supreme (in Irlanda) sau este exercitat difuz, prin intermediul tribunalelor (in Luxemburg).
Controlul de constitutionalitate clasic, difuz sau descentralizat, este reprezentat de modelul american, in care dreptul de a sanctiona neconstitutionalitatea este recunoscut tuturor judecatorilor.
In Olanda, desi nu exista un organ specializat in efectuarea controlului de constitutionalitate, constitutia interzice in mod expres instantelor judecatoresti sa exercite controlul de constitutionalitate.
Controlul de constitutionalitate
Atributiile Curtii Constitutionale a Romaniei sunt stabilite de art. 144 din Constitutia Romaniei si de Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, modificata.
Atributiile constitutionale ale Curtii Constitutionale, prin natura, continutul si conditiile lor de exercitare creeaza un ansamblu heteroclit, avand un regim juridic diferit.
O clasificare apropiata de actualele reglementari constitutionale apartine prof. dr. Ioan Deleanu, in lucrarea „Justitia constitutionala”, care distinge atributii de control (controlul de constitutionalitate, controlul sufragiului pentru alegerea presedintelui Romaniei si pentru exprimarea vointei corpului electoral prin referendum si controlul indeplinirii conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni) si atributii consultative (constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de presedinte al Romaniei si avizarea propunerii de suspendare din functie a presedintelui Romaniei).
Controlul respectarii procedurii pentru alegerea presedintelui Romaniei, reglementat de art. 144 lit. d) din Constitutie, este o atributie ce tine de contenciosul electoral.
Emiterea avizului pentru suspendarea din functie a presedintelui Romaniei, reglementata de art. 144 lit. f) din Constitutie, este o atributie ce exceleaza prin substanta sa politica.
Judecarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic este reglementata de art. 144 lit. i) din Constitutie, decizia pronuntata fiind un act jurisdictional inzestrat cu putere de lucru judecat.
Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului, reglementat de art. 144 lit. b) din Constitutie, are un caracter abstract si politic, iar decizia pronuntata nu este act jurisdictional inzestrat cu putere de lucru judecat.
Controlul respectarii procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor acestuia este reglementat de art. 144 lit. g) din Constitutie, fiind o atributie ce tine de contenciosul electoral.
Verificarea indeplinirii conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni este reglementata de art. 144 lit. h) din Constitutie, hotararea Curtii prin care se verifica indeplinirea conditiilor formale si de fond ale initiativei legislative de catre cetateni fiind doar un aviz.
Controlul constitutionalitatii initiativelor de revizuire a Constitutiei este reglementat de art. 144 lit. a) din Constitutie, in acest caz decizia Curtii nu este un act jurisdictional inzestrat cu putere a lucrului judecat, adeseori avand doar natura unui aviz.
Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare este reglementat de art. 144 lit. a) din Constitutie, in acest caz controlul exercitat de Curte este un control abstract si politic, decizia pronuntata fiind un act jurisdictional inzestrat cu puterea lucrului judecat.
Solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate este reglementata de art. 144 lit. c) din Constitutie; controlul exercitat de Curte in acest caz este un control la sesizare si a posteriori, decizia pronuntata fiind un act jurisdictional inzestrat cu putere de lucru judecat.
Atributiile Curtii Constitutionale sunt de naturi diferite, multe dintre ele cu caracter politic, astfel ca in mod corect se poate retine caracterizarea Curtii drept un organ politico-jurisdictional.
Desi prin legea de organizare indeplinirea atributiilor este considerata fiind de natura jurisdictionala, desfasurandu-se in cadrul procedurii jurisdictionale, doar deciziile Curtii pronuntate asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti si deciziile asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic sunt acte de jurisdictie.
Limitari constitutionale
Reglementand structura Curtii Constitutionale la art. 140 din Constitutie, stabilind calitatea de judecator a membrilor Curtii Constitutionale, leguitorul constitutional nu a corelat aceste dispozitii cu dispozitiile constitutionale privind autoritatea judecatoreasca.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor Constitutiei, activitatea jurisdictionala a Curtii Constitutionale nu este prevazuta la Capitolul VI „Autoritatea judecatoreasca”, Titlul III, ci la Titlul V „Curtea Constitutionala”.
Interpretarea statutului legal al judecatorilor Curtii Constitutionale, respectiv judecatorii sunt numiti trei de catre Camera Deputatilor, trei de catre Senat si trei de catre presedintele Romaniei, diferentiaza, in ce priveste actul de numire, de judecatorii ce compun instantele judecatoresti care, potrivit art. 124 si art. 133 din Constitutie, sunt numiti de catre Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce constituie o garantie constitutionala de baza a regimului de separatie a puterilor in definirea statutului constitutional al autoritatii judecatoresti.
Judecatorii Curtii Constitutionale nu sunt judecatori in sensul constitutional al termenului, singura asemanare este ca ei sunt independenti si inamovibili si ca li se aplica incompatibilitatile prevazute de lege pentru judecatori.r
Curtea Constitutionala, ca organ cu atributii jurisdictionale, nefiind alcatuita din judecatori, in sensul constitutional al termenului, nu constituie instanta judecatoreasca, ci organ administrativ de jurisdictie, iar deciziile pronuntate in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, definitive si obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 47/1992, pot fi controlate, pe calea recursului, de catre Curtea Suprema de Justitie, potrivit principiului liberului acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie si prevederilor art. 125 din Constitutie, conform carora justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte organe judecatoresti prevazute de lege.