Initial, dibacea combinatie financiara pusa la cale pentru construirea hotelului Marriott ar fi scos un unic si mare perdant, statul roman. Unu: a garantat un credit in schimbul
unei ipoteci imposibil de executat, aceasta insemnand ca, la o adica, este bun de plata fara posibilitatea de a-si recupera banii. Doi: printr-o societate cu capital de stat a mai creditat o data SCHG. ONT Carpati a participat la toata afacerea cu un imprumut in natura. Este vorba despre carcasa hotelului Marriott, evaluata la 24,5 milioane euro.
Prin contractul de imprumut incheiat cu SCHG in 1996, Fondul Proprietatii de Stat, proprietar in momentul respectiv al ONT-ului Carpati, consfintea o smecherie de natura sa amane, pe veci, executarea creantei sale. Mai precis, accepta o clauza contractuala conform careia isi recupera banii dupa ce SCHG termina cu datoriile catre consortiul bancar si daca mai ramaneau bani in cont.
Noul proprietar nu poate scoate castanele din foc
In anul 2000, ONT-ul a fost privatizat. Noul proprietar incearca acum sa recupereze milioanele de euro pe care statul roman era dispus sa le faca pierdute si sa le treaca la datoria publica. Misiune dificila. Datornicul SCHG nu da semne ca are de gand sa renunte la „facilitatea” pe care i-o acordase FPS-ul pe vremuri. Dovada sta un document, datat 5 septembrie a.c, prin care Catalin Scripcaru, directorul general al SCHG, anunta actionarii ca societatea nu are bani sa-si plateasca dobanzile si rata scadenta la creditul garantat guvernamental si le solicita acordul pentru rostogolirea acestuia.
Anexat, apare noul scadentar al datoriilor SCHG. Veniturile rezultate din activitatile hoteliera si de birouri ale Marriott Grand Hotel vor avea urmatoarele destinatii: dobanzi, rate, comisioane, costuri si cheltuieli aferente creditului de 87 milioane euro; premii pentru banca austriaca OeKB, garant alaturi de statul roman al creditului; returnarea imprumutului de cinci milioane euro, acordat de actionarul principal Bau Holding Strabag. Nu apar zecile de milioane datorate ONT-ului Carpati.
Datornicul ONT-ului nu se sperie de arbitraj
„Nu le cerem sa ne dea banii acum, imediat, dar sa ne dea un scadentar de plati, sa ne facem si noi o strategie. Nu vor sa ne dea. Suntem nevoiti sa-i ducem la arbitraj, la Geneva”, spune directorul executiv al ONT Carpati, Gheorghe Racaru. Rostul arbitrajului ar fi sa stabileasca faptul ca datoria catre ONT Carpati are prioritate la plata. Gheorghe Racaru argumenteaza ca respectivul contract cu SCHG nu este de imprumut, ci de vanzare. Una dintre clauze prevede ca ONT Carpati transmite catre SCHG dreptul de proprietate asupra carcasei daca sunt indeplinite patru conditii: semnarea contractului cu constructorul hotelului, semnarea contractului de management cu Marriott, semnarea imprumutului cu ILBAU (actualmente Bau Holding Strabag) si dovedirea de catre ONT Carpati ca si-a adus contributia stabilita la capitalul social al SCHG. „Toate conditiile sunt indeplinite, dreptul de proprietate a fost transferat. Conform legilor romanesti, in cazul executarii datoriilor SCHG, noi suntem primii care ne recuperam banii”, afirma Racaru.
Demersurile ONT Carpati nu provoaca mari emotii debitorului. „Este vorba despre un simplu privilegiu care nu da ONT-ului dreptul de a-si recupera banii inaintea bancilor. Isi vor primi banii conform contractului, dupa ce rambursam celelalte datorii”, este ferm pe pozitii directorul general al SCHG, Catalin Scripcaru. Adica peste vreo 20 de ani, daca afacerile merg bine si mai raman si ceva bani in cont.
