Ţară cu patru milioane de locuitori, Irlanda a fost luată cu asalt de peste jumătate de milion de emigranţi. Circa 30.000 sunt români. Primul-ministru Bertie Ahern crede că restricţionarea accesului muncitorilor români şi bulgari poate stăvili acest aflux. Măcar temporar.„A, sunteţi din România?“, ne întreabă cu un surâs mirat poliţistul de frontieră, după ce înainte îşi aruncase un ochi pe paşaport. „Să ştiţi că nu sunt de acord cu hotărârea luat
Ţară cu patru milioane de locuitori, Irlanda a fost luată cu asalt de peste jumătate de milion de emigranţi. Circa 30.000 sunt români. Primul-ministru Bertie Ahern crede că restricţionarea accesului muncitorilor români şi bulgari poate stăvili acest aflux. Măcar temporar.
„A, sunteţi din România?“, ne întreabă cu un surâs mirat poliţistul de frontieră, după ce înainte îşi aruncase un ochi pe paşaport. „Să ştiţi că nu sunt de acord cu hotărârea luată de taoiseach, aşa cum îi spunem noi primului-ministru. Este o discriminare! Cine suntem noi să hotărâm cine are voie şi cine nu să trăiască mai bine? Dacă nouă ni se răspundea la fel când strămoşii noştri au plecat către America?“, continuă el, în timp ce în spatele meu coada creştea văzând cu ochii. În cele din urmă, aplică ştampila pe paşaport şi îmi urează „Bun venit în UE!“. Cum ies din aeroport, urc în taxi. Nici nu apuc să închid uşa, că şoferul, amabil, începe conversaţia: „De unde sunteţi?“ Când aude că am venit din România discuţia se termină brusc. Bănuiesc de ce, aşa că încerc să-l trag de limbă: „Sunt mulţi români pe aici?“. Îi smulg cu greu răspunsul, dar în cele din urmă se hotărăşte să-şi dea drumul la gură: „Mie, sincer, nu-mi prea plac emigranţii. Sunt prea mulţi. Au venit hoarde de ţigani din România care fură şi cerşesc. Ştiu că muncitorii români lucrează din greu şi trimit banii acasă, la familii, dar… Cred că Bertie(nr. primul-ministru) a luat o decizie corectă, fiindcă anul trecut emigranţii au trimis în ţările lor sume foarte mari de bani“. Maşina opreşte în faţa hotelului şi mă îndrept către recepţie. O brunetă de vreo 25 – 30 de ani, cu un ecuson pe care scrie Donka, îmi cere documentele pentru cazare. Când vede că sunt româncă, răbufneşte: „Aţi văzut ce ne-au făcut? Am murit de ciudă când au anunţat că ne impun restricţii!“. Aşa aflu că este bulgăroaică, că a venit aici acum cinci ani şi că „mâine aş pleca acasă, dar încerc să mai strâng un ban. Am avut o colegă din România. Fată deşteaptă, a pus bani deoparte şi s-a întors în ţară, la familie“.
Dar Donka nu este singura angajată a hotelului care nu este cetăţean irlandez. Tot aici am întâlnit-o pe Silvia, o cameristă unguroaică, iar la restaurant, lucrătorii sunt o parte chinezi, iar cealată parte, indieni. Însă pentru orice reparaţie, imediat soseşte la faţa locului echipa de instalatori polonezi.
Ridicaţi bariera pentru români!
„În prezent, ne confruntăm cu cel mai mare val de emigranţi şi, consider că cea mai bună protecţie este să creăm noi locuri de muncă. O altă problemă este cea legată de integrarea muncitorilor străini“, a declarat Bertie Ahern, primul-ministru al Irlandei. Recent, acesta a deschis lucrările forumului de la Dublin, organizat de Fundaţia europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, al cărui principal finanţator este Comisia Europeană. Evenimentul a reunit miniştrii muncii, dar şi reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor din statele UE.
În replică, Bogdan Socha, secretarul de stat de la Ministerul Muncii din Polonia, le-a solicitat celor prezenţi la forum să nu facă „aceleaşi greşeli ca în trecut, discriminându-i pe noii cetăţeni ai Uniunii. Restricţionarea liberei circulaţii pe piaţa muncii este o eroare. Ridicaţi bariera pentru români şi bulgari! Dacă nu-şi vor găsi de lucru în altă parte, vor trebui să accepte posturi prost plătite la ei acasă. Nu putem construi o Europă pe două nivele, iar restricţiile nu vor duce la o creştere economică a UE“.
Irlanda, o ţară cu numai patru milioane de locuitori, s-a trezit în ultimii ani asaltată de peste un sfert de milion de emigranţi. Cei mai mulţi sunt polonezi, urmaţi de lituanieni, letoni şi chinezi, susţine Silvia Stancu Davidoiu, ambasadorul României în Irlanda. Din evidenţele ambasadei, rezultă că în această ţară sunt cu forme legale circa 9.200 de români. Însă numărul total al emigranţilor din ţara noastră este estimat de către Vasile Ungureanu, preşedintele Societăţii Române din Irlanda, la 30.000 de persoane. Acesta afirmă că există aşezări, cum ar fi Adjudeni şi Tămăşeni, din apropiere de Roman, sau Feldru, judeţul Bistriţa, ai căror locuitori s-au mutat aproape în totalitate aici. Românii lucrează în construcţii, hotelărie, IT, cercetare de vârf, arhitectură şi în cadrul universităţilor. Aceştia, alături de ceilalţi emigranţi, au contribuit la creşterea spectaculoasă a economiei irlandeze. Miracolul irlandez, aşa cum este numit de unii, sau „Tigrul celtic“, aşa cum le place celor de aici să-i spună, a însemnat o creştere economică spectaculoasă în anii ce au urmat aderării la UE. Dacă înainte de anii ‘90 Irlanda era printre cele mai sărace state din Europa de Vest, acum este cea de-a doua dintre cele mai bogate ţări europene, după Luxemburg, după PIB-ul pe cap de locuitor. Vârful a fost atins în 1999, când PIB-ul a crescut cu peste 11%. Unul din motoarele dezvoltării economice au fost fondurile europene, bine gestionate, care au fost investite în cea mai mare parte în educaţie, învăţământ şi cercetare. Deşi are o forţă de muncă printre cele mai scumpe din lume (salariul minim se raportează la peste şapte euro/oră), Irlanda rămâne atractivă pentru investitorii străini, care beneficiază de un impozit redus pe profit. De altfel, o treime din investiţiile americane în Europa sunt în Irlanda. Astfel, o ţară care numără în întreaga lume peste 80 de milioane de persoane cu rădăcini irlandeze nu numai că a stopat emigrarea cetăţenilor săi către alte continente, dar a ajuns în situaţia de a restricţiona accesul pe piaţa muncii a emigranţilor din statele europene.
Cine urmează?
«Înainte de a deschide piaţa muncii pentru români şi bulgari, statele membre trebuie să analizeze atent ce efecte a avut în trecut această decizie. Nu m-ar mira ca şi alte ţări să restricţioneze accesul emigranţilor.»
Nikolaus van der Pas, director general al Direcţiei pentru Afaceri Sociale, Comisia Europeană
Susţinem mobilitatea forţei de muncă
«Patronatele europene susţin mobilitatea pe piaţa muncii şi consideră că aceasta stă la baza dezvoltării economice a statelor din UE. Nu credem că restricţiile sunt o soluţie pentru protejarea pieţei interne.»
Therese de Liedekerke, director pentru probleme sociale, UNICE
Românii nu trebuie discriminaţi
«Cerem guvernului să nu impună restricţii românilor, care ar însemna o discriminare faţă de ceilalţi cetăţeni europeni. Ne este mai teamă de munca la negru decât de emigranţii din România.»
Ornella Cilona, director Relaţii Europene a Confederaţiei Generale a Muncii din Italia
Restricţiile încurajează munca la negru
«Nu suntem de acord cu restricţia impusă de guvern muncitorilor români şi bulgari. Aceasta nu va face decât să încurajeze munca la negru, al cărui nivel este îngrijorător.»
Tim Page, senior officer, Confederaţia Sindicatelor din Marea Britanie
Unul din zece angajaţi este străin
Michael Martin, ministrul politicilor salariale din Irlanda, susţine restricţiile pentru români timp de un an
La scurt timp după ce Londra a anunţat că va impune restricţii pe piaţa muncii pentru cetăţenii români, Dublinul a decis să ia aceleaşi măsuri. Michael Martin explică care au fost motivele care au stat la baza acestor decizii:
Capital: Într-o analiză recentă a Institutului pentru studiul politicilor publice din Londra se arăta că Marea Britanie şi Irlanda nu sunt destinaţiile favorite ale emigranţilor din România şi Bulgaria. Care au fost motivele care au determinat guvernul de la Dublin să restricţioneze accesul muncitorilor din cele două ţări?
Michael Martin: Decizia a fost luată după o analiză amănunţită asupra fenomenului migraţiei şi a impactului pe care acesta îl are. Chiar dacă românii preferă să lucreze în Spania, Italia sau Germania, am anticipat că ţara noastră va continua să fie atractivă pentru mulţi din muncitorii din Europa de Est. Din mai 2004, ne-am confruntat cu un aflux mare de emigranţi, pe care nu îl luasem în calcul. Astfel, de la 9.000 de persoane, în 2003, ne-am trezit un an mai târziu cu circa 260.000 de emigranţi, iar circa 80.000 de persoane din noile state membre sunt în şomaj.
Capital: Cum au reacţionat patronatele şi sindicatele din Irlanda?
Michael Martin: Confederaţia Irlandeză a Antreprenorilor şi Oamenilor de Afaceri a susţinut ideea de a permite accesul emigranţilor români şi bulgari acolo unde este nevoie de forţă de muncă, fără ca aceştia să mai susţină testul pentru verificarea pregătirii profesionale. S-a sugerat ideea de a avea o decizie comună, din acest punct de vedere, cu celelalte state membre, în special cu Marea Britanie, cu care avem un acord de liberă circulaţie. În ceea ce priveşte Uniunea Sindicală din Irlanda, aceasta s-a declarat pentru testul de verificare a pregătirii profesionale a muncitorilor străini.
Capital: Cât timp vor fi impuse aceste măsuri?
Michael Martin: Restricţiile vor fi impuse până la sfârşitul lui 2008, când se va face o nouă evaluare a situaţiei de pe piaţa muncii.
Capital: Care este profilul cetăţeanului român care poate obţine o slujbă în Irlanda?
Michael Martin: Anul viitor va intra în vigoare Cartea Verde privind standardele ocupaţionale, care va reglementa problema emigraţiei. În plus, permisele de muncă vor fi eliberate pentru un număr limitat de persoane, numai în sectoarele unde există o cerere crescută de angajaţi. Sunt preferaţi cetăţenii din România şi Bulgaria celor din statele care nu sunt membre ale UE. Domeniile în care aceştia îşi pot găsi uşor de lucru sunt: tehnologia comunicaţiilor, sistemul sanitar, construcţii, servicii financiare, inginerie, industria farmaceutică, vânzări şi marketing.
Capital: Miracolul economic irlandez are la bază şi deschiderea pieţei muncii pentru cetăţenii străini. Care a fost contribuţia acestora la creşterea spectaculoasă a economiei Irlandei?
Michael Martin: În prezent, emigranţii reprezintă 10% din totalul de două milioane de angajaţi, cât sunt înregistraţi în Irlanda. Creşterea este semnificativă, ţinând cont că în 2003 ponderea acestora era de circa 6% din numărul total al angajaţilor. Este adevărat, prezenţa străinilor ne-a ajutat să menţinem ritmul de creştere economică peste media europeană şi să păstrăm echilibrul în sectoarele deficitare din punctul de vedere al personalului. Un studiu recent al Camerei de Comerţ a Irlandei indică faptul că 15% din noile afaceri aparţin emigranţilor. Muncitorii străini au avut un efect pozitiv asupra creşterii economice, dar trebuie să fim precauţi în ceea ce priveşte emigraţia. Libera circulaţie pe piaţa muncii trebuie să se bucure de sprijinul populaţiei autohtone.
Carte de vizita
S-a născut în 1960 în Cork City, o localitate de pe coasta de sud a Irlandei.
După ce a absolvit cursurile de Istorie Politică a Universităţii din Cork City a devenit profesor al liceului din localitate. Este primarul oraşului Cork în perioada 1992-1993.
În 1997, devine ministru al Educaţiei şi Ştiinţei şi în 2000 – ministrul Sănătăţii.
Este numit ministrul întreprinderilor, Comerţului şi Politicilor salariale în 2004.